Gabriela Savitsky este numele după tată al Gabrielei Doina Popescu. Născută la Rădăuţi, în 1968, aprilie, 19, într-o familie simplă, al treilea şi cel mai mic dintre copii, se întâlneşte devreme cu taina poveştilor, datorită mamei sale, Ana Savischi, un suflet romantic şi misterios pasionat de literatură dar, altfel, o femeie de o dârzenie şi o putere de viaţă minunate. Gabriela Savitsky învaţă să scrie şi să citească devreme, stimulată de sora sa, Dorina, şi de dorinţa de a cuprinde lumea din cărţi prin cunoaştere; odată intrată în şcoală, întreaga ei devenire este legată de cuvântul scris. Din tumultul vieţii presărate cu drame, tragedii şi tot atâtea ascensiuni inexplicabile, se salvează întotdeauna cu ajutorul scrisului. Urmează cursurile liceului pedagogic “Emil Bodnăraş” din Suceava, îl absolvă la Rădăuţi, la “Eudoxiu Hurmuzachi”. Începe cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii “Ştefan cel Mare”din Suceava, dar îşi obţine licenţa în Ziaristică la Universitatea de Vest din Timişoara, construind o punte între Bucovina şi Banat, cu propria-i viaţă. Este autoarea a patru volume de versuri. Visează să lege sufletele de cer pentru totdeauna prin vraja poeziei, trăieşte aşa cum scrie, arzând de vie, punând pasiune şi intensitate şi-n nimicuri şi-n experienţele importante. Din 2001, trăieşte şi scrie la Reşiţa, alături de cel care i-a zăgăzuit pornirile migratoare (ea visând mereu mai bine să plece dintr-un loc decât să-l înfrunte şi să-l cucerească) şi i-a rânduit cu rosturi din lumea aceasta viaţa personală, Enache Barbu, şi alături de fiul ei, Vlad Mihai Popescu. A publicat în revistele de literatură din ţară. Îşi face cunoscute gândurile şi proiectele, spaimele şi elanurile pe blogul personal: http://gabrieladsavitsky.wordpress.com.