Gabriel Sandu

Gabriel Sandu

20 articles
În clasa a doua, învățătoarea ne-a cerut să schimbăm finalul unei povești c-o prințesă care era deranjată de un bob de mazare. M-am pus la biroul soră-mii, din camera ei roz, singurul din casă de pe atunci și nu m-am mai oprit din scris. Învățătoarea a citit cu voce tare în clasă compunerea mea și a sunat-o pe mama să-i spună că "am talent la scris". Între timp mi-am educat alte aptitudini și am rămas amator doar la cuvinte, pe care le tratez fără pretenții, de multe ori de pe telefon, în timp ce mănânc sau călătoresc. Sunt unele litere care adunate împreună mă ajută să rezist. Și, uneori, îi ajută și pe alții.
Life Bites București

L-am șters pe unu’ din listă

by Gabriel Sandu / 24 August 2017

Acum vreo câteva zile l-am șters pe unu’ din listă. Nu știam cine e, dar mă trola atât de prost și de neamuzant, c-am zis să ne facem un bine reciproc. Are cu vreo 20 de ani mai mult decât mine și mult timp liber. Avea o problemă cu o …

Life Bites București

Uneori nici nu vreau să mă uit la pensionarii ăștia

by Gabriel Sandu / 22 July 2017

În tramvaiul cu care circul când mi-e bicicleta-n service e o altă lume. Bătrânei acrișori care se împing cu pungile lor, unii pe alții și pe oricine le-ar sta în drumul lor spre scaunul liber. M-am gândit mult până să scriu asta, pentru că nu mi se pare nimic mai …

Nitty-Gritty București

Sentimentul ăla copleșitor al sărăciei fatale…

by Gabriel Sandu / 1 July 2017

Un băiat, n-are mai mult de 15 ani, o apariție lungă, îngustă-n umeri și lată-n șolduri, scoate telefonul și filmează pe geamul mic al avionului. În ecranul mobilului prinde doar aripa și, oricât se mută de pe o parte pe alta, abia dacă vede o urmă de cer. Încercarea lui …

Life Bites București

Vara în care m-a pocăit bunică-mea

by Gabriel Sandu / 31 May 2017

Singurele discuții pe care le-am avut în copilărie cu bunica paternă au avut loc verile, când eram programat câte două săptămâni în apartamentul ei. E singura mea bunică care mai trăiește și azi, dar, din păcate, nu suntem apropiați. M-au crescut bunicii din partea cealaltă, iar ei i-am atribuit scepticismul …

Life Bites București

Îi judec de-i iau toți dracii, îi fac praf pe internet și iau mii de like-uri…

by Gabriel Sandu / 17 April 2017

  Odată cu vârsta începe să mă sperie din ce în ce mai tare cât ajung să semăn, de fapt, cu ai mei, iar sărbătorile naționale sunt un bun prilej pentru asemenea gânduri. O masă, mâncare, nimic în mod special de vorbit. Nu mă refer că semăn la chestiile pe …

Men Talk București

Bianca

by Gabriel Sandu / 26 March 2017

Ne-ndrăgostisem într-o tabără când eu aveam șase ani și ea era clasa a patra. O chema Bianca și era de departe cea mai frumoasă. Serile, toți băieții făceau coadă s-o invite la dans, iar ziua toate fetele voiau să fie prietenele ei. Era mult prea de treabă ca să poată …

Life Bites București

Măcar la catolici în biserică se stă jos

by Gabriel Sandu / 27 February 2017

Biserica San Antonio, Padova. Slujba de după amiază, poate o mie de oameni participă, așa cum e la catolici, de pe scăunele, îngradiți de țarc enorm care-i separă de sutele de turiști care vizitează simultan monumentul enorm. Mă așez pe unul din scaune și privesc, în sus, enormitatea pictată. De …

Men Talk București

Era o fată drăguță, i se spunea Porcu

by Gabriel Sandu / 30 December 2016

Am fost în două licee. Primul an într-unul, următorii trei într-altul. Povestea asta se petrece în primul dintre ele. O înfundătură de liceu tehnic din capătul cartierului Drumul Taberei. Toată școala generală fantazasem despre cum o să iau troleul spre centru și ajunsesem să-l iau în sens invers, spre ieșirea …

Life Bites București

În trenul de la Iași, atmosfera e incendiară

by Gabriel Sandu / 14 December 2016

În trenul de la Iaşi atmosfera e incendiară. În primul vagon în care am stat, el şi ea (60 +) lecturează intens „Click” şi „Bârfa de Iaşi”. Nu îmi sunt nici simpatici, nici antipatici. Dacă ar fi fost două scaune libere mi-ar fi fost egal. Fac schimb de ziare. Se …

Life Bites

Florin

by Gabriel Sandu / 28 November 2016

Guilty as fuckin charged: recunosc că uneori (mai ales când sunt rupt de oboseală) înainte să ajung acasă, îmi place să mă duc prin supermarket, să mă plimb random și să citesc etichetele de produse de care (cel mai probabil) nu am nevoie. Și accept că asta poate fi confuzant …

catchy.ro