Iubirea se regăsește în orice formă a abandonului dinaintea ființei adorate. Iubirea se poate afla și în bestialitatea acelei uri rămase după criza de luciditate aferentă sfârșitului. Să îți atingi limitele trăind în carnea și sângele ființei iubite este copleșitor și mai presus de orice, unic; ni se poate întâmpla …

Mă mir de mine, de faptul că încă mai am răbdare cu semenii. Este cumplit să lupți cu armele neputinței împotriva ignoranței, să îți autoimpui indiferența dinaintea urgiei umane, care se îndreaptă încolonat și contemporan civilizat spre apocalipsă. Sfârșitul umanității mi-e indiferent câtă vreme se duce-n uitare, însă-mi repugnă ideea …

În toate cele regăsesc lumescul. Intrigi cusute cu și fără rafinament, victime mustind în destine apocrife copiate aidoma, nimicuri dezvoltând consecințe fataliste. Cum poți Tu, Doamne, să suporți atâtea tristeți prefăcute ori închipuite? Mă confrunt tot mai des cu gustul searbăd al vidului; mă pierd uneori, cuprins de neodihne, în …

Fără să exersez ridicolul şi pateticul atrag şi ating cu lejeritate dezastrele. Atins congenital de ghinion nu mă plâng de nimic. Patetismul îmi este starea naturală, ridicolul de care sunt capabil frizează seninătatea inconştienţei semenilor. Cine mă întâlneşte, mă abordează sau îmi zâmbeşte îşi asigură o zi nefericită. Nimeni nu …

Nu cred în sex sau în ceea ce are el de oferit. În consecință nu cred nici în libertatea sexului sau în orice formă de manifestare a sexualității individuale. Acceptarea sexului ca o formalitate a existenței individuale prin care defulăm și dezavuăm tendința spre echilibru care ne definește este identic …

După fiecare defulare scriptică ies în liniştea nopţii, mă aşez pe fotoliul solitar de pe balcon şi, înainte de a-mi agasa raţiunea, îmi aşez gândurile precum cărţile de tarot, pentru a-mi fi la îndemână. Îmi respect nealterat ritualul din miez de noapte şi îmi aprind o altă ţigară. Coniacul se …

… când mă întorc în mine și mă gândesc la cum pot iubi nu-mi este de trebuință decât acea trăire intensă, pervertită ulterior în sentimentul imolării (autosacrificare prin ardere), să mă preling imaginar spre rugul unde mi-am răstignit toate închipurile platonice; căci trebuie a recunoaște că mă sufoc făr` de …

…deci nimic din ce-mi poate oferi femeia nu-mi este străin. Astfel ar trebui să se exprime orice bărbat care a iubit/iubește femeia, cea apropiată sufletului, a altuia, sau o străină. Cert este că, oricât te-ai dedica acestui motiv care stă la baza tuturor războaielor (mai puțin a celor religioase), este prea …

Sensibilitatea unei femei este infinit mai delicată decât pasiunea; pasiunea ei arde, devorează și incită, în timp ce sensibilitatea invocă remușcări și promite melancolii ireconciliabile. Pasiunea se consumă și trece, dincolo de ea afli ceea ce-i rămâne, ceea ce nu putem niciodată îndeajuns suporta, adică sensibilitatea … Doar într-o femeie …

Știu că anii au trecut peste mine; m-am schimbat și cutele și-au făcut rostul tot mai adânc în chip. Știu despre mine fără să mă privesc în oglindă, îmi sunt de ajuns poticnelile lamei de ras. Totuși când mă privesc în oglindă, în spatele privirii încă limpezi văd și simt …