– continuare de aici – De când a plecat Zelda, lumea mi se pare un loc foarte strâmt. Cam la fel de strâmt precum colțul pedepselor din copilăria mea. Era un spațiu dintre un dulap mare de lemn masiv, un filodendron ce ocupa jumătate din cameră, și colțul ferestrei, care …

– continuare de aici – În primul rând, am fost convins că nu există viață după ce pleacă Zelda. Că totul se stinge ca lămpile de la buticul din colț, pe care scrie cu litere lăbărțate și roșii Madam Tutzi. Dar așa cum a existat dimineață după noaptea în care …

– continuare de aici – Astăzi, în timp ce mă spălam pe dinți, m-am privit cu adevărat în oglindă. M-am uitat în ochii mei timp de un minut și mi-au dat lacrimile. Omul acesta, ce stă aici în fața mea și își spală dinții cu o periuță de dinți electrică, …

 – continuarea de aici –  Așa cum soarele răsare din blocul de vis-à-vis, în mine înflorește dorul de-a te iubiiiiii… să-mi bag p*la, om normal mi-s? Pe hol îl aud pe Jorj cum zbiară la femeia de serviciu că i-a aruncat pastila de viagra din sertar. – Tu ai văzut măcar …

– continuarea de aici –  – Mă, uită-te atent, sunt cocoșat? Tresar. Jorj dă năvală în biroul meu și mă deranjează în timp ce eu, foarte atent, privesc cum curge timpul. De vreo două ore încoace. Un pic m-am speriat că eram absorbit de minuțelele mici și de secundele și …

– continuare de aici – Nu vreau să mă laud, dar, din câte știu eu, nu sufăr de vreun complex. Nici complexul de p*lă mică, nici cel de burtă mare sau chelie precoce. De impotență nu mai vorbesc, mi se scoală numai când mă gândesc că există femei pe planetă. …

– continuare de aici – Din categoria „Cum mai iubește un prost” mă trezesc eu, în miezul negru și canicular al nopții, cu gândul la smoala încinsă. Mă sucesc și răsucesc prin pat, asemenea unui vierme prin făină, înainte de a ateriza în wok-ul plin de ulei încins. Nu, nu-i …

– continuare de aici – Momentul acela când te uiți la un punct pe tavan și nu știi exact dacă ți-e bine sau rău. Apoi cineva scapă un capac de oală pe gresie și altcineva îți urlă în urechi: buei, sulimberg, să nu uiți că azi mergem la concert, ok? …

– continuare de aici – – Mai ai? Trebuie să vorbim! Mi-am scos capul speriat din apa caldă ce mă mângâia plăcut. Ce mai, îmi bălăngăneam ouăle în vana pe jumătate spumă de lavandă și pe jumătate apă caldă ca un așternut de femeie frumoasă. Senzația aceasta, de plăcere interzisă, …

– continuare de aici – – Auzi? Tu ai idee ce s-a întâmplat cu ficusul nostru? Am tresărit. Gândurile îmi erau departe de corp. Corpul făcea eforturi să se dea jos din pat. Gândurile erau deja date jos, îmbrăcate, parfumate și cuibărite în brațele Zeldei. Vreo două dintre ele erau …