… un fel de mici căcați cu ochi ce se agață de viața ta ca timbrul de scrisoare.  Am fost în concediu în țară și, ca în orice concediu din țară, am făcut-o lată și de porc. Șorice, caltaboașe, jumeri, slănini, cepe mari și ropogoșe, pite scoase din cuptor, sărmălaie …

Vin sărbătorile, vin… VIN???!!! (sau cum am devenit alcoolică). Simplu. Nu te așepta la cine știe ce tertipuri și expandări de suflet, că rămâi, naibii, nesatisfăcut. Rolul e simplu: bei. Vin sărbătorile, VIN!!! A doua sticlă de Chardonnay galben-auriu cu after-taste de îngeri beți. Dar să intrăm adânc în pită: …

Altfel nu îmi explic cum slăbești în timpul săptămânii, adică zilele alea de kakao: marți, miercuri, joi, vineri… vreo trei kile și în weekend pui șepte (că și apa conține 8000% zahăr și grăsimi, duminica, ca să știț’). Ferească Înger Îngerașul meu, să mă urc pe cântar luni, că îi …

De ce nu-mi place mie făcătura asta? Dacă aș fi o reclamă la vreo emisiune cu scârț, aș urla în gura mare: stați pe aproape, urmează dezvăluiri uluitoare din mirabolanta viață e minunatei, extraordinarei d-ne Scârț! Aka io. Dar nu-s. Așa că stați unde vreți. DECI: de ce no no …

M-am uitat zilele trecute la thrillerul psihologic Misery, în regia lui Rob Reiner, ecranizarea romanului cu același titlu al lui Stephen King din 1987. Acolo era un purceluș simpatic, roșcat, de fapt cred că era o scroafă, care se numea chiar Misery și era practic un animăluț de companie al …

Deschid un ochi și îmi verific notificările. Lumea de dincolo de ecran îmi spune că e cea mai depresivă zi din an. Îngândurată, îmi trec mâna prin păr. E încâlcit. Rămân cu un smoc în palmă. Parcă nu mi-aș deschide ambii ochi, citesc doar cu unul, nu focalizez, mă pișcă …

– continuare de aici – Particule de praf levitau prin raza de soare ce ștergea palid camera. Priveam foile de pe birou, legate cu sfoară. Mai aveam de scris ultimul capitol. Mâinile îmi tremurau, fiori reci îmi străbăteau corpul și inima îmi zvâcnea ca un animal obosit, la marginea pădurii. …

– continuare de aici – Întotdeauna mi-am dorit să scriu scena asta. Ca să fiu sincer, mi-am dorit s-o trăiesc în primul rând. O cameră cu decor minimalist, un pat imens, o măsuță pe care stă o mașină de scris cu o foaie albă și două cuvinte, ca o frază …

– continuare de aici – Joi. Ultima zi din septembrie. Plec. Mi-am îndesat în geamantan o carte, doi chiloți, niște șosete și lucruri inutile care să nu mă lase să îngheț. A, da, și două moltoane de viață caldă. Trai pe care probabil nu am să-l mai gust. M-am destăinuit. …

– continuare de aici – M-a sunat Zelda. Am vorbit cam zece minute. Ea a vorbit, eu am ascultat și am zis de două ori: îhî, și o dată un fel de îhmmm, lung. În tot acest timp ea mi-a descris Londra, oamenii, job-ul, ultima masă la restaurant și a …