Sunt Doru Dragne... de peste 41 de ani. Aș fi putut fi altcineva dacă eram deștept și mă nășteam în altă parte, iar părinții mei, ceva celebrități, plini de bani... Dar n-a fost să fie. Așa că mă resemnez cu praful din Capitală, cu străzile în care-mi omor, cu sadism, mașina și cu toate cuvintele astea cărora mă străduiesc să le dau tot felul de forme. Altruist în devenire, norocos de circumstanță, fraier de dimineață până seara. Dar noaptea mă transform. Devin bun, frumos și tandru. Pasionat de S.F., deci dus cu capul. După ultimele estimări undeva prin Sirius. Și, da, recunosc: îmi place poezia, sub toate formele ei. Dar mai leg cuvintele și altfel, ori de câte ori mă simt vinovat de ceva. Ca o mărturisire de credință...