M-am născut în 1968, am fost un decrețel, unul fericit. Matematica mi-a marcat destinul. N-am fost în stare să pricep ce-i cu geometria și cu radicalii, drept pentru care am fost categorisită drept o elevă prostuță. Spun prostuță, dar mă alint. Am facut liceul agricol, și nu regret. Totuși, am terminat un liceu și am avut timp liber să citesc cât vreau. Și să scriu, așa, pentru mine. Chiar și în timpul orelor de matematică. Am terminat până la urmă și facultatea, deși am dat examen la matematică.. M-am măritat și am născut trei fete, nu neaparat în această ordine. Pe una dintre ele am pierdut-o, este ingerul meu. Am predat la școală, mi-a placut, și îmi place să cred că am fost o profesoară bună. Am învățat să gătesc și mi-am propus să fiu o gospodină model. Asta până când am ajuns să fiu obsedată de rețete de zacuscă, și am realizat într-o zi că zacusca ideală nu este scopul vieții mele. Am plecat din țară, din sărăcie, și pot să spun că m-am născut a doua oară. Am muncit de toate prin țările străine prin care m-a dus destinul: în agricultură, la curățenie, am îngrijit copiii altora și bătrânii lor, am gătit pentru ei, le-am spălat vasele și hainele. Multe, foarte multe am făcut între timp. Până la urmă mi-am dus și familia cu mine, pentru că nu puteam trăi fără ei. Nu îmi este rușine de nimic din CV-ul meu, îmi este în schimb milă de cei care cred că ar trebui să îmi fie. Scriu pentru că am inceput să uit, pentru că în memoria mea au început să se încurce locurile, oamenii. Am început să confund persoanele și să cred despre românii din trecutul meu că i-am cunoscut prin Spania, iar pe nemți prin România. De aceea scriu, ca să mă clarific. Și pentru că într-o zi, cineva din familia mea mi-a spus că am nevoie de un hobby. Probabil devenisem cicălitoare și păream nefericită. Și cum asta mi-a fost mai la îndemână, m-am apucat de scris. Vă mulțumesc pentru că sunteți aici!