Ca să ajung la destinație îmi trebuie în jur de 50 de minute, trei străzi perpendiculare una pe cealaltă, o șleahtă de câini apărută de nu se știe unde, o strategie câștigatoare pentru a evita mușcăturile, o a doua strategie, un întreg filmuleț de strategii, strategia câștigatoare, indiferența aparentă din …

Există câteva lucruri fix pe dos. Chestiile acelea de care te-ai lovit și-n sens invers. Un fel de „du-te vino”, cum s-ar zice. Ca să funcționeze bine creierul și să nu faci Alzheimer, dai dovadă de flexibilitate. Chestia aceea diferită de adaptabilitate. Axa aceea pe care trebuie să evoluezi. Te comporți în …

Îl întâlniseși într-o sâmbătă ploioasă, pe seară. Apăruse nu se știe de unde, nu se știe de ce, se știe exact unde. Lângă o balustradă bătrână de lemn de brad vopsit să țină. Nu-ți mai amintești exact ce-l întrebaseși, cert este că-l întrebaseși și el poate că-ți și răspunsese sau …

El nu-și putea explica senzația. Era o căldură venită de nicăieri, un tremur abia perceptil al buzei, un fior scurt pe diagonala lungă. Era trăirea generată de instict, răbufnirea aceea imposibil de controlat. Era partea aceea ascunsă devenită deodată vizibilă. El devenea atunci deodată vizibil altul, încercând invizibil să redevină el. …

Ieri m-a sunat Alexandra, trăsnita. Alexandra este agentă imobiliară şi vorbeşte cu un mic, mic de tot, accent „de prin sud”. Mi-a spus că vine să facă câteva fotografii şi, ca de obicei, a ajuns mai târziu decât trebuia să ajungă. Aşa sunt unii, niciodată la fix. Pozele au ieşit fotogenice, …

Am făcut parte dintre cei mulţi şocaţi de fraza lui Brucan „pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani“. Chestie de mentalitate. Mentalitatea… Chestia aceea pe care toţi dau vina şi nimeni nu-şi asumă răspunderea. Aveam vise cât casa şi Brucan mi se părea bătrân şi înfipt într-o …

Voiam să-i dau nişte mărunţi roz-gălbui pe care îi strânsesem de câtăva vreme, dar nu l-am mai găsit. Dispăruse de ceva timp, se dusese cine ştie unde, lăsând în urmă astfatul murdar şi gol. Îl chema Laurent, avea 50 de ani şi cerşea. Uneori cânta de nebun cu o sticlă agăţată …

Nu mi-a plăcut niciodată noţiunea de sistem. Prea vastă, prea impersonală, prea implicit asimilată tuturor deziluziilor, tuturor incompatibilităţilor, tuturor relelor. Nu mi-a plăcut niciodată nici noţiunea de mentalitate. Prea  abstractă, prea colectivă, prea sistemică, prea individual dureroasă, prea fără efect direct, prea cu efect de masă. Şi totuşi am fost obligată să funcţionez …

Când am ajuns aici, priveam şefii cum eram obişnuită să privesc şefii de când trebuise să tot privesc şefii: de jos în sus, cu privirea aceea de vită dusă la tăiat înainte de termen. Eram de acord cu tot ce spuneau şefii, dădeam afirmativ din cap cu privirea aceea de …

A fost simplu să plec. Îmi trebuie o doză infinită de nebunie să mă întorc. Oamenii mă privesc ciudat şi mă întreabă „de ce” şi eu le întorc întrebarea „de ce nu” şi-mi continui nebunia. Persist să cred în nebunia mea. Să cred că mă pot îndoi până să nu …