Nu mai cred de ceva timp în capacitatea lui „poate” de a fi. Fumez țigară după țigară – și aici se cuvine să pun anunțul acela cu fumatul dăunează grav, dar țin să specific totuși că mă prefac doar, că mă prostesc. Nu mai mult. Un alt mod de a …

Lucrurile s-au petrecut cam așa: prima dată a fost vina omului în roșu, toată coada dădea vina pe el. El bloca coada, geamantanul lui mare și portocaliu ținea în picioare vreo 50 de oameni. Apoi, omul în roșu a spus că nu-i vina lui, că și lui i-ar fi plăcut …

Mie-mi place în România. Sunt unii care mă privesc cu ochii cât casa și mă cred nebună. Ei nu o spun dar îi trădează privirea. Mă întreabă «de ce dracu’ îți place» sau «ce dracu’ îți place» sau altele pe aceeași temă. Îi privesc suav și le spun că-mi place …

Ieri, în trenul înspre Bucureşti, aproape toţi scriau sau citeau de pe un laptop, de pe o tabletă, de pe un telefon: o tanti la vreo 55 de ani, un nene cu părul alb, un tânăr cu căştile pe urechi, o tipă fără vârstă care-şi pierduse cardul… toţi în afară …

E bine când pleci, când te duci să vezi altceva, să întâlnești alți oameni, alte fapte, alte gusturi, alte povești. E bine când te întorci, le pui pe toate într-un teanc, așezi teancul bine să nu-l pierzi și apoi începi să-ți amintești… Cea mai gravă problemă am avut-o cu dușurile. …

Primele zile te bucuri că ai plecat, că ai făcut pasul, că ești mai cu moț decât ăia de n-au făcut pasul. Că poți să vezi strada aia mare și plină de magazine mari și pline de haine cu prețuri la fel de pline și la fel de mari, dar care …

Spuneam cuiva că-s o extraterestră și mă întrebase dacă-s verde. Îi răspunsesem că aș vrea eu verde, dar nu-mi iese prea bine chestia cu verdele. Cu extraterestra îmi iese din ce în ce mai bine, mai ales de când m-am întors într-o țară din care mare parte vor să plece. …

Pe Pont des Arts priveam lacătele acelea multe și mi se păreau cunoscute. Ani lungi închisesem totul cu zeci de lacăte și aruncasem apoi toate cheițele. Pe Sena, pe apa Canalului, pe unde apucasem. Închideam, aruncam și apoi mă străduiam să uit că au existat vreodată cheițe. Preferam lacătele acelea …

Detest sentimentul acela că n-am înțeles nimic. Senzația aceea că m-am ascultat doar pe mine, că m-am auzit doar pe mine, că am privit imaginile acelea inexistente create doar de mine, că am ignorant totul cu bună știință, dintr-o nevoie de apartenență la ceva și umplere cu ceva, că am …

Chestia pe care am aflat-o de curând este că poți sau că nu poți să călătorești liniștit cu trenul. Adică poți sau nu poți să te duci hăt, departe, în visele tale cu principiile tale sau cu tâmpeniile tale cu tot și să rămâi acolo până trenul ajunge la destinație …