Familia și Scrisul sunt iubirile mele profunde, statornice. Mi-am găsit jumătatea târziu, când nu mai speram și nu mai căutam. Starea de dor de DOI a fost starea tinereții mele. În lumea reală, în relațiile interumane, creez impresia ca sunt timidă, sobră, rezervată. Așa mi se spune adesea, aceasta este părerea celor care mă cunosc, acesta este numitorul comun al tuturor caracterizărilor pe care aceștia mi le fac. Cum sunt eu de fapt? Sunt un om al contrastelor: am nenumărate defecte și mă străduiesc să-mi înmulțesc calitățile, sunt idealistă și pragmatică, sunt demodat de romantică, sunt sensibilă si puternică, „Nu sunt ce par a fi/ Nu sunt/ Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!”. Însă, atunci când scriu, devin dezinhibată, chiar ludică. De ce scriu? Pentru că atunci când scriu sunt liberă, lumea scrisului e lumea mea, lumea reușitelor mele, universul reveriilor mele.