Mi-amintesc o scenă care a avut loc prin clasa a 5-a, în care m-am uitat fix la una dintre colegele mele de clasă – ce ciudat, chipul ei nu mi-l mai amintesc – și mi-am dorit din adâncul inimii să nu am niciodată o viață plictisitoare, și să am tot …

Am observat că toată lumea scrie scrisori deschise zilele astea, așa că eu voi scrie una închisă. Pentru că nu aștept nici reacții, și nici comentarii. Aș vrea doar ca acelea care simt că mă adresez lor să mă asculte și să înțeleagă. Cunosc, și mă bucur de asta în …

Nu e o problemă foarte mare când ceilalți nu te mai simt aproape. Pentru că tu nu îți dai seama. Problema apare când tu nu îți mai poți sparge propriile ziduri de autosuficiență, de falsă aroganță și de aparentă putere cu care te-ai înconjurat crezând că așa îți va fi …

În această țară cuprinsă de părerită cronică, voi părea o mare ipocrită pentru cele ce vor urma. Căci, nu-i așa, toți judecăm. Așa e. Și eu o fac. Dar mă surprind tot mai des în ultima vreme dându-mi una peste ceafă atunci când uit, judecând pe altul, să-mi măsor bârna …

Și nu, nu contează cui nu îi convine textul. Am văzut scris la metrou contrariul și mă grăbesc să contrazic. Am fost acolo și am simțit pe pielea mea că nu e așa cum se pretinde. În România, doar prietenii sunt ospitalieri și cuviincioși. Acolo, și chelnerii. Nu mai zic de …

Am citit un articol foarte amuzant care taxa neconcordanțele cu realitatea și multitudinea de sfaturi contradictorii cu care ne întâlnim zi de zi în domeniul “ce băgăm sub nas ca să fie bine să nu fie rău”. Repet UN articol. În rest, am dat și dau, în fiecare ungher al …

Eu nu-s româncă neaoșă, în sensul că nu mă pricep, ca orice român chibzuit și înțelept, la orice. În „orice” încadrându-se mai ales filmele. N-am talent la analizat competent filme, nici cât are o găscă la înfulecat piftie. Dar sunt unele pe care, Doamne, le-aș vedea până aș face cataractă. …

Când eram mică, voiam să fiu mare, acum că sunt mare, credeam că vreau să rămân așa. Forever young. Astăzi, în sclipirea unui moment, mi-am văzut bătrânețea alături de un om, al meu, și mi-am dat seama că, oricat aș vrea eu să par de cinică și rece, precum Luceafărul, …

Pe Emil Brumaru nu îl cunoșteam. Dar ce noroc pe mine să îl cunosc pe Horațiu Mălăele din piesele în care l-am văzut. Mai mare noroc a fost că am ales să merg la “Câte în lună și în stele”. Și cum ascultam poezii cuminți și la locul lor, de …

În mod repetat, și nu îmi e rușine de asta. Și cum ar fi să îmi fie? După niște relații eșuate, și mă refer acum la relații de toate tipurile (nu, nu din cele patologice, ci sociale, amoroase sau profesionale), în care m-am ars de parcă m-am înfipt cu lingura …