Cosmisian

Cosmisian

32 articles
Iubesc omul. Iubesc la modul excepțional copilul, deși nu am până acum nici măcar unul. Cele mai reușite fotografii cu mine sunt cele cu copii. Iubesc până la delir cuvintele. Am început să scriu în 2009, iar din 2010 mi-am deschis un blog unde scriu povești fantastice pentru copii, proză, poezie și gânduri transpuse într-o prezentare metaforică demențială. Scriu adesea pe www.gandurineinfinite.wordpress.com un blog pe care îl consider Casa Literelor Fantastice. Îmi asum cu plăcere poziția de cel mai împătimit scriitor despre Păpădie, o personificare fantastică pe care am concretizat-o în cel puțin 60 de articole și cel puțin cinci povești cu tematică unică (nimburuc grădinar, melc zburător, păpădie înfiată de lună, etc). O parte din scrieri, desene și poezii le-am cuprins pe un blog numit www.povesteapapadiei.wordpress.com. Din septembrie 2015, prin amabilitatea echipei Catchy, mă bucur de privilegiul de a vă împărtăși gânduri dragi și doruri multe. Când cineva se simte liber să fie ce este în timp ce te atinge, ai întâlnit OM! Vă doresc lectură plăcută!
Read me Timișoara

O femeie ca ea trebuia învinsă din nou

by Cosmisian / 26 July 2022

O femeie ca ea trebuia învinsă din nou, într-un mod complet diferit, pentru a renaște, pentru a se lumina din sânul ființei ei ascunse – Aici, vă rog! Îi spuse Erika șoferului de taxi, care o lăsă puțin mai în față decât ce i se ceruse, dar cel puțin fusese …

Read me Timișoara

Ne-am privit în ochi, cu respirația oprită…

by Cosmisian / 9 June 2022

S-a lăsat cu trupul ei cald lângă al lui în acele momente ale dimineții, când lumina i se putea citi pe tresăritul pleoapelor, și i-a șoptit o întreagă poveste aproape de urechi, aproape de pieptul lui ce pulsa a reverie. Și a început să îi șoptească lucruri pe care el …

Read me Timișoara

Cununa regăsirii

by Cosmisian / 9 May 2022

Venisem în grabă. Viktor a sunat imediat ce a aflat că Nadia se trezise. Agitația tuturor era blocată în spatele unui trup inert, insensibil la tot ce se întâmpla în jurul lui. Tânăra era așezată pe un scaun fără spătar, sprijinită de caloriferul rece, privind în jos. Cuprinsă în liniștea …

Catchy Zone Timișoara

Fiicei mele, Perseida (V)

by Cosmisian / 8 January 2022

Prima colivie din viața ei a fost îndreptată spre libertate Cele mai frumoase amintiri din viața unui copil sunt acelea care se nasc pe neașteptate. Noaptea găzduiește cele mai îndrăznețe vise, pe care le scrie cu legături între stele. Constelațiile sunt zâmbetele copiilor, pe care le poți vedea atunci când …

Read me Timișoara

Fiicei mele, Perseida (IV)

by Cosmisian / 29 December 2021

Prima poezie din viața ei a fost despre zăpadă, baletul apei în plutire Iarna și-a adus cu ea pietre de hotar, cu care să ne amintească prețul pe care îl plătesc fiicele oamenilor. Cu fiecare an ce s-a ascuns sub pătura albă a devenirii, am văzut tot mai multă strălucire …

Read me Timișoara

Fiicei mele, Perseida (III)

by Cosmisian / 14 December 2021

Primii ei pași au fost ca o șoaptă care nu rănește pământul Timpul și-a făcut rondul de noapte, rotind anotimpurile cu precizie. Lui i-a fost ușor să își încetinească trecerea la venirea zăpezii. Nouă ne-a fost mai dificilă așternerea primului covor alb în orașul de munte, sperând ca Perseida să …

Read me Timișoara

Fiicei mele, Perseida (II)

by Cosmisian / 7 December 2021

Prima floare din viața ei a fost un ghiocel Ciripitul păsărilor este rar în iernile din munți. Pe noi ne vizitau câteva, mici, curioase și întotdeauna flămânde. Le priveam adesea de la fereastră, de acolo de unde ele nu mă consideră un pericol, de aici, de unde fiica mea, ținută …

Read me Timișoara

Fiicei mele, Perseida (I)

by Cosmisian / 3 December 2021

Prima lacrimă din viața ei a fost un fulg de zăpadă Mirosul miraculos al zăpezii în nările și pieptul unei copile încă în brațele mamei ei nu poate rămâne pentru mult timp în memoria unui copil, dar naște în el amintiri pe care nu le poate explica. Primul fulg de …

Read me Timișoara

Iubiri pasagere

by Cosmisian / 30 June 2021

Clepsidra marină ce măsoară iubirea în scoici fără perle În vremea aceea locuiam singur, într-o cabană improvizată, aproape de mare, una care respira împreună cu mine briza marină. Avea pereții făcuți din scânduri verticale, uscate de timp și soare. Rosturile formate pe alocuri serveau în mod exclusiv unui scop, unul …

The Happiness Project Timișoara

Toamna este ca o corabie ce plutește pe valurile de nori, un fel de ocean cu susul în jos, iar ultima frunză este o ancoră ce ține timpul în loc

by Cosmisian / 5 October 2020

– De ce îți place toamna? A întrebat Sofia, sprijinită cu spatele de peretele din lemn al cabanei. – Puiul meu, îmi place toamna pentru că pianul sună altfel în serile ploioase. Cadența ploii pare să îngâne liniștea produsă de clapele pianului. – De ce îți place liniște? Liniștea aceasta …

catchy.ro