Trec zile în șir în care ni se pare că trăim. Ne amăgim că ceea ce ni se întâmplă putem numi viață, din comoditate, însă, și mult prea rar din conștienta asumare a unei atari realități. Mai degrabă viețuim, zic, prizonieri voluntari în labirinturi de compromisuri și gesturi mecanice, care …

Stau în curtea casei unde locuiesc de 11 ani. Ar trebui să spun casa mea. Așa ar fi, poate, firesc. Doar că nu mi se mai pare astfel. Nu mai pot. Și nu numai acum, despre casă. Ci și despre alte câteva lucruri ce par a-mi aparține. Magazinul meu? Ziarul …

Uşi. Uşi de lemn. De metal. De plastic. Cu balamale. Sau glisante. Uşi cu broască sau cu yală, aşteptând o cheie să le însufleţească, măcar aparent, nemişcarea. Uşi cu senzori, deschizându-ni-se-n faţă la simpla apropiere. Uşi încuiate. Sau zăvorâte, ca-n străvechime. Uşi – protejându-ne intimitatea, zice-se. Limitându-ne singurătatea. Sau prea …

Cum arată dimineţile voastre? Ce culoare au? Ce parfum? Ce formă? Asta dacă au aşa ceva… Cum sunt ele, pur şi simplu, înainte/după/în loc de a intra pe facebook şi a vă saluta prietenii virtuali cu un gând, o poezie, un cântec? Înseamnă ele ceva pentru voi? Sau nu sunt …

Azi vom învăța lecția despre Iubire, mi s-a spus. Așteaptă, așteaptă cuminte, că vine viața și-o să scrii după dictare. (Am așteptat. Nu prea mult. A venit viața… Era, nu-i așa?, școala ei. Particulară). O să afli totul într-o singură lecție, mi-a spus. Tot ce se va întâmpla apoi sunt …