Ceea ce veți citi în continuare nu este o poveste. Toți oamenii despre care am să scriu au trăit cu adevărat, i-am cunoscut bine, pentru că au fost prieteni de familie cu părinții mei. Acum, sunt cu toții în lumea aceea unde nu e nici întristare, nici suspin. Cum să …

Se apleacă încet și adună, cu gesturi lente, cioburile ce-au umplut iarăși pardoseala din bucătărie. Le ia bucată cu bucată pe cele mari și, pentru prima dată, i se pare că acolo e toată viața lui. În bucățelele acelea de sticlă, de ceramică și porțelan, ce-au fost până adineauri pahare, …

Liniștea. Ceva ce-mi lipsește tot mai acut, în ultima vreme. Dacă oi fi avut-o vreodată, cu adevărat. De căutat, știu că am căutat-o mereu. Mi-am dorit-o. Am tânjit după ea când viața părea a mă smulge brutal mie însămi. Liniștea. Un loc al meu, micuț, intim, luminos, cald. Un loc …

Ar fi putut să crească în pădure, lângă alţi fraţi ai săi. Să-şi fluture în vânturi nebune crengile diafane, ca nişte voaluri de mireasă. Să zâmbească verde, dansând copilăreşte pe triluri vesele de păsări. Ar fi putut, desigur, să aibă o soartă mai bună. Pentru el, însă, Cineva a hotărât …

Îmi amintesc: 1999. În miez de vară, parcă venise potopul. Cobora Dumnezeirea apele peste pământurile ţării, peste pământurile ARDEALULUI… şi nicăieri corabia vreunui Noe atemporal. În visele unor oameni nevinovaţi, Moş Ene intrase definitiv cu noroi, buşteni, moarte. Iar apa – ce continua să-şi urmeze drumul – adunase parcă-ntr-însa toată …

Undeva, în curtea Bisericii Fortificate din Hoghilag, judeţul Sibiu, se aude o muzică ambientală, e foarte cald, deși mai e puțin până se face seară. În zonă sunt deja parcate foarte multe mașini, semn că nu sunt puțini cei interesați de această ciudată, tentantă „Noapte a tuberozelor”. Încă nu e …

Când scrii, când ai ceva de spus, în general, nu se poate să nu deranjezi pe cineva. Și nu mă refer aici, în mod special, la presă, al cărei scop real acesta ar trebui să fie (nu știu dacă și este): să deranjeze, generic vorbind. Personal, mi s-a spus adesea …

Era o duminică de primăvară. În biserică. Mi s-a aşezat în rugăciune şi mi-a spus: „Lasă întrebarea şi gândul. Lasă căutarea şi tristeţea. Lasă oamenii să treacă străini pe lângă tine, fără să te atingă. Lasă timpul să rânduiască timpurile. Înalţă-ţi aripile pentru zbor – eu voi ţine deschis pentru …

Mi-am smuls inima din tremur şi am aşezat-o, uşor, în palma unui înger. Am găsit timpul hoinărind bolnav prin propria ta inimă. Şi inima tace. Şi te ascunde. Am chemat amintirea ce caligrafiază anotimpul de-nceput, pe fir de iarbă şi-depărtare. Dar anotimpul plânge. Şi te aşteaptă. Am oblojit lacrima-ţi căzută, …

Se întâmplă celor mai mulţi dintre noi să ajungem, la un moment dat, să ne comportăm ca nişte musculiţe prinse într-o pânză de păianjen. Atâta doar că, spre deosebire de bietele insecte, noi suntem cei care ne ţesem singuri, zi de zi, propria pânză. Propria capcană. Din care doar ne …