Mă uitam de la etajul trei, unde aveam locuința, la ușa blocului care era exact sub geamul dormitorului meu. L-am văzut cum a ieșit, cum a pus valiza jos, cum a întors capul îndărăt spre geamurile noastre, mijind ochii. Era un apus cu un soare roșcat, ale cărui raze băteau …

Costache locuia în mahalaua bunicii. Venea dintr-o familie obișnuită, cu mulți copii, cu tată și mamă alcoolici. Se certau și, deseori, se băteau. Costache era repetent și tăcut. Avea o privire încruntată și un corp voinic. Nu l-am văzut niciodată zâmbind. Mâinile, bătătorite de muncă, cu palmele mereu strânse în …

A fost poate cea mai sinceră despărțire de când sunt. După ce am cinat și ne-am amintit de aventura noastră cu valuri de emoții adevărate, ne-am oprit în fața hotelului, am zâmbit și ne-am îmbrățișat prietenește. Inițial, voiam să mergem să mai luam una mică sau o bere, dar vorbisem …

Panică. Asta era mai degrabă starea pe care o aveam de câteva zile. Blonda indiferentă dispăruse inexplicabil de misterios. Ne despărțisem duminică seara foarte ciudat, dar nici prin gând să-mi treacă faptul că zâmbetul ei însemna de fapt despărțirea. Venisem în dimineața zilei de luni cu un mic buchet de …

Cina de azi e simplă. Un avocado, o bucată de cașcaval condimentat și o sticlă de Merlot de pe coasta de vest. La desert, un pepene galben din Brazilia, negociat la preț de un dolar de la un negustor dominican din vecinătate. Îl ascult pe Chris Botti și las vinul …

Azi nu mai pot încălța pantofii mei negri bine lustruiți. Pisica lui Philipe, care nu mă are la inimă, mi-a mâncat șireturile. A făcut-o metodic câteva nopți la rând, discret, ca să nu observ. În timp ce pisica care mă are la inimă și care chiar este un pic îndrăgostită, …

Până la ora plecării mai am timp berechet. Încerc toate posibilitățile. Trimit CV-uri online, dau telefoane la agenți de angajare și cel mai ridicol – caut un agent de casting. Aflu cu stupoare că la New York sunt optsprezece mii de actori și doar zece procente câștigă bani din această …

Mai am jumătate de oră pâna voi ieși în oraș. Azi merg la Tosca. Sentimentul care mă urmărește de câteva zile bune e ciudat. Sunt în cel mai liber oraș din lume și pot face orice aș dori. Aș putea să ies în stradă să cânt “Mulți ani trăiască!” trecătorilor …

Azi am avut o bucurie pe care am întins-o ca pe o gumă de mestecat. Chestia e că de azi am căldură. Nu vă așteptați la așa ceva, recunoașteți! Dimineața a venit Gonzales și a deschis robinetul plăcerii de a trăi confortabil. Euforia bucuriei mi-a dat peste cap toate planurile …

Îmi legam șireturile la ghetele mele proaspăt achiziționate, da, da, au venit, spre bucuria mea, la timp. Aveam motivată ieșirea mea în oraș și eram hotărât să merg de data asta pe jos. Eram invitat la cina de Crăciun oferită de Tony, noul meu prieten care locuia la o distanță …