Vă mai amintiți cât eram de copii când anul 2000 părea un prag îndepărtat de stele de atins? Nici nu visam la 2020. Nici nu-l puteam cuprinde. Între timp viața ne-a tot răsărit, asfințit, înflorit și rodit, ne-a bucurat cu iubire, ne-a nins cu despărțiri, ne-a legat împreunătăți noi cu …

Am șters azi din listă măcar vreo zece creaturi care își mânjiseră deja pereții cu poze cu porci morți – înainte, după, pârliți au ba, cu paie, țuici, cuțite și rânjete mândre. Am venit din Obor aproape plângând de jalea celui mai frumos brad pe care l-am văzut în ani …

Spăl grâul mereu în unsprezece ape. Nouă reci. Două calde. Și în fiecare las din mine un strop de sare. De lacrimi. Mângâind boabele prin apa curgătoare, gândul mi se umple încet de toți ai mei suiți la cer. Plâng de dor, mă înseninez de bucuria că nu-i mai poate …

Eu mai am părinți doar în cer. Dar câte trei zilele cât Omul ăsta a pășit pe pământul rădăcinilor mele, m-am simțit copil. M-am bucurat cu fiecare cuvânt al lui, ca de o prea-așteptată mângâiere pe frunte. M-am liniștit fără să știu cum, de frici nerostite, la adăpostul vocii lui …

Deschid facebook după ce am reușit să-mi sădesc, în sfârșit, busuiocul, cimbrul și ce mai aveam verde în gândul ăl’ bun de azi, veselă nevoie mare și îmbujorată de soare. Și mă prinde de piept primul status care-mi iese în cale – un prieten, luându-și adio cu o poveste de …

Acesta nu este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Auchan. Aglomerație. Lupte la casoletele în formă de inimioare. Cu zmeuri, căpșuni și alte cele. Casoletele. Luptele cu icnete și îmbrânceli senzuale. Încerc să-mi fac loc prin nebunie să ajung la ardeii kapia. Insensibilă cum mă știți. Reușesc să trec …

Ziua mea, luni pe numele ei, a început la 2 noaptea. Cu o vecină sunând din ușă în ușă să ne anunțe că s-a rupt un copac în parcare și a căzut pe câteva mașini. Sărit din pat, îndesat la loc inima din gât, tras pe noi ce-am nimerit, coborât …

Cu cât cresc în vârstă, cu atât mai repede îmi pierd ultimele rezerve de acceptare a conveniențelor, aparențelor și a altor măști politicoase de societate. Niciodată n-am greșit cu primul sentiment avut la întâlnirea cuiva, deși, de multe ori, am luptat contra curentului meu interior și am crezut până la …

Pe 7 e ziua ei. Octombrie e luna ei. Și începutul meu în lume e tot al ei. Îi aparține. Pentru că venirea mea aici e facerea și prefacerea ei. Mama. Plec de la ea acum câteva zile și peste teancul de cărți de lângă fotoliul ei văd o foaie …

De-aș fi avut un strop de suflet în minte, m-aș fi rugat lui Dumnezeu să mă facă mică în toate… N-aș fi cerut niciodată să fiu puternică. Pentru că niciodată nu primești puterea făgăduită pe de-a întregul, ci doar ocazia să fii puternic. Restul e în mâinile tale. Și mâinile mă …