Totul a început cu o dorinţă lăuntrică de a învăţa mai multe. De a încerca să cunosc oamenii aşa cum sunt şi să las de la mine pentru ei. Să îi ascult şi să ajut ori de câte ori mi s-ar cere asta. Săream în lung şi-n lat, ştergeam lacrimile …

365 zile desfășurate de-a lungul unui fir de bumbac împletit cu amintiri. 365 ori mii de bătăi ale inimii și zâmbete acoperite de un văl de melancolie. 365 ori milioane de uși deschise și închise. Și toată emoția adunată într-un suflet plăpând. 500 km departe de casă, dincolo de Apuseni, …

Un crâmpei de speranță, liniște așternută printre văpaia celulelor fotovoltaice și tu – o adevărata feerie fantasmagorică. Claudette, nu știu unde mi-ai stat ascunsă atâta timp, dar cred că printre pixelii scrierilor mele, ai reușit să reflectezi mai mult asupra condiției tale. Tare ștrengăriță mai ești! M-ai lăsat singură și nepăsătoare …

M-am lovit de-o realitate mult prea adâncită în lacrimi, de o lume ștearsă de bunătate, de un sol mult prea îngreunat de ură. M-am lovit de o stâncă abruptă, mi-am zgâriat tot corpul, încercând să urc spre un loc al bucuriei. Dar m-am prăbușit. M-am lovit de umbra ta atunci …

A nu se înțelege că nu-mi place arta fotografică sau simplul fapt de a face o poză, ci doresc a sublinia cât de des și aproape reflex a devenit acest lucru. Stau și privesc îndelung o poză alb negru timpurie… veche de când aveam câțiva ani și toată fericirea din …

Mă simt fericită și împlinită. Mă simt ca și cum am pășit pe un tărâm nou, necunoscut mie, dar atât de râvnit. Un tărâm pentru care am muncit în mod continuu și pentru care m-am dedicat fără să am vreo urmă de regret. Îmi imaginam că anii de studenție trebuie …

Aruncând o privire fugitivă asupra calendarului, am făcut ceva calcule arhimedice şi am realizat c-am aterizat într-a XII-a. Şi calendarul ăsta de care zisăi mai sus stă falnic cocoţat pe peretele vopsit într-un violaceu plăpând, ce dă-nspre vest. Aha, deci arată vremi demult apuse. Sau vremi ce-au trecut ca vântul …

Nu de demult a apărut și minunăția aceasta de maladie… de boală psihologică instalată fără precursor în stadiul embriologic al inteligenței noastre… sau, mai bine zis, al dependenței noastre? Nu, nu vorbesc acum de Coca-Cola, țigări sau alte cele, tot dependențe și dumnealor. Vorbesc pe șleau de telefon, smartphone, cum …

Nu știam dacă va mai fi vreo ocazie de a mai putea reda sufletului acea sclipire care mă-nălța până la cer, dincolo de Calea noastră Lactee, dincolo de orice temere de a mai putea fi scăpată-ntr-un abis al pierzaniei. Nu puteam derula-n gând cum de mii de zâmbete ce zburau …

12 septembrie – zi de toamnă crudă cu-o jale-n cer şi-un strop pe pământ. Zi sumbră, clădită-n ape reci, revărsate parcă dintr-un rai al nostru cocoţat printre astre şi îngeri nestingheriţi. Nu, n-am început bine. Plouă tare şi mi-e frig, puţintel. Nu eşti aici şi simt asta. Sau mă păcăle …