Stă în sala de aşteptare de atât de mult timp… sau cel puţin aşa i se pare. A stat mai întâi fără să se gândească la nimic, privindu-şi mâinile asprite, zbârcite, cu vene proeminente, parcă îngroşate… Şi pe urmă au venit şi gândurile, amintirile… Imagini ale aceloraşi mâini — tinere, …

Motto: Nu contează că am fost odată prieteni… Trădarea costă! – Dumnezeule, Gom! exclamă bătrâna Hilde, după ce se dezlipi de rotocolul transparent pe care îl croise, cu poala şorţului, pe geamul murdar. De ce‑or fi crezând proştii ăştia în reclame?! Încântat, Gom îşi frecă palmele grăsulii. – Câţi vin? …

Era o amiază rece şi umedă, prea puţin înviorată de lumina lăptoasă pe care soarele de decembrie o impregna în ceaţa cu aspect de calup vâscos, pe fundalul căreia se conturau nesigur, ca nişte braţe disproporţionate, înlemnite într-un gest implorator, crengile înălbite de promoroacă ale copacilor de pe partea opusă …