Lume multă, ca-n fiecare dimineaţă. Şi grăbită. Era vineri şi era metrou. Care apucase să-şi găsească un loc de care să-şi prindă, întru echilibru, o mână scosese deja telefonul cu cealaltă. Un bărbat tânăr şi bărbos le zâmbea tuturor care-i treceau prin faţa ochilor. M-am gândit imediat cât de des …

Bun. Să lăsăm, vă rog, pentru o clipă, lamulţianurile deşănţate, cu fericiri nepământene incluse. E cap de an. Şi la fiecare cap nou de an îmi vine-n minte-n primul rând asta: suntem trecători, oamenilor. Nu vă rog să fiţi mai buni, ci să fiţi mai voi. Să v-amintiţi că orice …

Păziţi de toate relele, bineînţeles. De cele ştiute, clare, indubitabile chiar. Dar şi de cele care par bune, dezirabile, jinduite ascuns ori făţiş, implorate, crezute a fi bune. Şi-odată pipăite, gustate şi trăite se dovedesc a fi fost pulbere de himeră. „Să ai un an mai bun, mai frumos, mai, …

Zicem că nu ne plac manelele. Şi nu ne plac… toate. Unele, mai ales cele care sunt reinterpretări ale folclorului urban vechi şi românesc, sunt chiar foarte, foarte frumoase. Iată, pun un link pe care, dacă mergeţi, găsiţi o combinaţie între o trupă rock şi un taraf, ambele celebre. Respingem …

Ăsta este unul dintre cuvintele care au crăpat de sensul iniţial precum onoarea păsării Phoenix în maldăr de cenuşă. Felul în care a ales să renască mă intrigă pe mine destul de serios. Curvă trebuia să fie de rău, de foarte rău. N-o să reiau aici intrarea din DEX, că nu facem colecţie …

Întâi ia-o pe Imelda, ca să te dregi. Aşa scrie la cartea din care vii tu, iubitule, la Psaltire: Ai poftit la frumuseţe străină şi cu ea ţi-ai rănit inima. Aşa ai venit tu spre mine: frumuseţe străină intrându-mi în ochi în cuvinte albastre şi calde întâi. Apoi s-au făcut …

1. Maria şi Florea. Ea, minionă, brunetă, ochi verzi, nas acvilin. Grecoaică şi aprigă. El, mai mare cu şase ani decât ea, blând, calm, hâtru, mare povestitor. Se iubeau cu năbădăi. S-au căsătorit fiindcă ea a considerat că el are caracter frumos şi suflet bun. Restul a descoperit după. Timp …

Eram numai noi două în vara aia. Plecaserăm din Bucureşti într-o dimineaţă-prunc şi ajunseserăm la Constanţa pe la prânz. Eu şi Rada, fata mea. Vară-mea, Cristina, şi bărbatul ei ne aşteptaseră cu şniţele, o ciorbă acră şi bună şi cu prăjituri. Şi cu dragoste. În anii din urmă, ne văzuserăm …

Nici nu ştiu cum să-ţi scriu azi: să te iau direct sau să pun vorbelor surdină? Uite, n-o să le pun fiindcă te respect şi cred că poţi să iei cu lingura mare şi-o lămâie-ntreagă. Că e coaptă. Lumea trăieşte cu frica de moarte. Vorba unui prieten de-al meu: „Murim …

Şi femeie, ca să fie clar. Mi-am amintit de Sfântul Francisc, cel care vorbea cu păsările, într-o după-amiază, săptămâna trecută. Strângeam pas după pas finalul unei zile moi şi-ajunsesem la Universitate, venind pe jos de la Piaţa Victoriei, să văd pe Academiei o expoziţie. Dar ajunsesem prea târziu, galeria se-nchisese …