Adriana Tîrnoveanu

Adriana Tîrnoveanu

31 articles
Cine sunt eu e mult prea puţin important. Unii îmi spun Povestitoarea, alţii evita să-mi rostească numele. Sunt om care a găsit aliat în cuvinte, într-o vreme când alţii s-au săturat deja de scris, dar e o îndrăzneală prea mare să cred că pot construi cu ele ceva nemuritor. Nu ridic nimic, din ce aştern pe foaie, la rang de valoare şi singurul meu act de curaj e acela de a mă reda public într-o altă formă. Scriu pentru un album de vorbe în care, peste timp, să mă privesc altfel decât în cel de fotografii, căutând clipa, omul şi întâmplările care au dat drumul cuvintelor. Şi nu uitaţi, indiferent ce spun, tot port o mască, altfel m-aş speria şi aş fugi.
Read me

…și nu văd de lacrimi

by Adriana Tîrnoveanu / 13 November 2016

Casa de pe ulița mică, cea dintre salcâmii așezați pe hotar ca niște străjeri veșnic aflați santinele în post și prunii bădiei Bolboceanu, rămăsese fără locatari de când țața Bița se dusese la cimitir după bărbatu’-său, la puțină vreme de când se opărise cu apă clocotită, luată neglijent de pe …

The Happiness Project

„Eu am să mă-nsor cu tine!”

by Adriana Tîrnoveanu / 7 November 2016

Suntem atât de obișnuiți să scriem sau să citim despre nenorocirile vieții noastre, încât a așterne câteva cuvinte despre trecerea cea de toate zilele pare cumva bizar și neinteresant. Și totuși, în adâncul sufletului, recunosc că aș scrie, zilnic, câteva rânduri care să-mi arate că șansa de a deveni fericit …

Read me

Vă jur, depresia mea nu se vedea, dar…

by Adriana Tîrnoveanu / 2 November 2016

Un articol, alt articol, două citate, uite și vreo două scrieri motivaționale, mulți îți spun cum să bei apă, când să plângi, de ce să plângi, de ce să n-o faci, pe unde să nu te apuce amocul; mai vin doi experți, trei psihologi, cinci profesori. Fiecare povestește, cum știe …

Women R Us

Să nu ne mințim frumos că suntem mai bune decât cele de 20 de ani

by Adriana Tîrnoveanu / 20 October 2016

Am trecut de 40 de ani de multă vreme. Nimic nou sub soare, însă sunt surprinsă cât de multe consolări ne găsim în fiecare articol scris în care ni se pare că ne prezintă pe noi, cele care am adunat ani, mai bine decât ne arătăm în realitate. Sau nu. …

Read me

Femeia din umbră

by Adriana Tîrnoveanu / 17 October 2016

Căzuse demult de pe piedestal. Era o oarecare, o trecere fantomatică, o femeie fără răgaz, fără tihnă, care mergea cu pași mici și apăsați, ca și când ar fi vrut să pecetluiască locul și să lase ceva în urma sa. Acum, doar ecoul o mai însoțea și chiar și acela …

Read me

Mă cheamă Lupu’ – Băiatu’

by Adriana Tîrnoveanu / 10 October 2016

Aș vrea să vă spun povestea unui nou început și să vă transmit că nu totdeauna la capătul unui drum e sfârșitul, ci, poate, doar destinația potrivită, cea pe care o așteptai să pecetluiești timpul trăit, timp pe care să-l așezi, ca într-o buclă amnezică, după care să nu mai …

Read me

Nu pot să te sun…

by Adriana Tîrnoveanu / 10 October 2016

Nu. Nu te sun. N-aș ști ce să-ți spun, n-aș ști de unde să încep, dar cel mai greu nu pot trece de acel „alo” ușor sarcastic, pe care-l ai mereu. Realizez că nu ai inflexiunea vocii dozată astfel doar pentru mine, doar că eu nu pot trece cu niciun …

Talk Tabu

O victorie amară

by Adriana Tîrnoveanu / 30 September 2016

Îmi luase capul între palme și mă ținea strâns, privindu-mă în ochi, disperat, agresiv, intens, dar cu același egoism care nu mă mai putea păcăli, de data asta: „-  Ai zis că mă iubești! Ai uitat? Ai spus-o de atâtea ori! Mă iubești, nu-i așa? Trebuie să mă iubești, căci …

Read me

Acum nu mai ești decât una dintre celelalte…

by Adriana Tîrnoveanu / 7 September 2016

De când mă știu nu cred în lacrimi din iubire. De ce să plângi? De ce să nu te bucuri de ce ți-a dat Dumnezeu și să nu așezi cărămizi fierbinți la temelie? De ce să dărâmi ce ai sau să lași ca obstacolele vieții să-ți distrugă casa iubirii, mai …

Read me

Se credea stăpân pe tot, mai ales pe ea…

by Adriana Tîrnoveanu / 4 September 2016

Dimineața mi se așeza pe palme, pe felia de unt, în cana de ceai, se întindea în toată bucătăria, amintindu-mi că o așteptasem cu nerăbdare. Toată noaptea mi se sudaseră gândurile, topind, ca într-un furnal, oțelul unor treceri de oameni cu patimă. Lumea se încrâncenase, ieri, în jurul meu, iar …

catchy.ro