Născută iarna  Nu cunosc în existența asta a mea niciun Capricorn care să nu fi luat viața de la capăt măcar o dată, deși, în statisticile mele personale, o dată e pentru toată lumea. Noi, ăștia de avem zilele de naștere la început de an, când buzunarele sunt goale, burțile …

Cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă, cineva, nu-mi amintesc cine, poate chiar sora mea, i-a pozat pe bunicii mei pe banca de la poartă într-un fel deosebit. Unu-n altul, lipiți, zâmbind a viață frumoasă, cu ochii vii și fericire nedisimulată, fotografia aceea tronând în odaița cu tavan …

Poveste fantasmă sau reală? Cine știe? Cu sfârșit inedit este sigur. Sunt oameni care trăiesc lângă noi, pe care pare că-i atingi, la coadă la pâine, la aprozar și te-ntrebi, senin: „Oare-l știu de undeva pe ăsta sau doar e o senzație din aceea supărătoare, când fantasma vine mai repede …

-Iubita mea, ai ceva-n păr, așa cum au zânele!, îmi spune el încercând s-adune cu degetele flori de soc ce se scuturaseră deasupra noastră-n timp ce ne savuram cafeaua din termos, pe-o coamă a Cetățuii. Cetatea Brașovului e tot închisă, spun asta pentru toți cei care trec prin Brașov, o …

Dacă aș ști să fumez, acum mi-aș aprinde o țigară. Pe pervazul ferestrei înghețate bocnă, Doamne, ger mai e!, pachetul lui cu țigări, ce miros demential, mă ispitește altfel decât în oricare altă zi. L-am intrebat, deseori, dacă țigările lui maronii au vreo aromă anume, când se fumează, pentru că …

– Sorină, Sorină, pune ceva pe tine că vine Tata Popa cu botezu’! Hai, mamaie, uite bluzița asta e numa’ bună! Tincoooo! Știi pe unde era Părintele, că astea mici sunt încă somnoroase?, striga mamaia la cumnata din casa vecina, neașteptând însă vreun răspuns. Ne moșmondeam amândouă-n odaița cu tavan …

Cântă Florile în Biserică, azi, de Florii.. Ziua își scutură petalele sub adieri de vânt molatec. Parfum de Florii se-mprăștie prin noi toți și raza de soare binecuvântată vestește sărbătoare Aleasă. Biserica e împodobită a Frumos, a Verde, a Lumină, a Bucurie. Poate doar oamenii lipsesc de data asta, însă, …

Nu știu, uneori, cum să reacționez când oamenii au mai multe de spus decât am eu. Mă așez într-un colț și ascult. Deseori, mă bag în discuție, atentă să nu gafez pe subiectul care, poate, îmi e străin sau îl înțeleg atât cât pot. De mică fac asta. Îmi plăcea …

Sunt prinsă într-o poveste capcană, iar asta e doar o zi din viaţa mea: Îmi găsisem rochia roşie pe scaun, lângă fularul lui de caşmir. Ce căuta acolo? Îmi chinuiam mintea cea fără răspunsuri simple. Îmi plac răspunsurile şi lucrurile simple. Îi urăsc pe cei care le complică. Pe masă …

În spatele casei mele e pădurea. În spatele casei mele e o peşteră. Prin spatele casei mele poteca se lăţeşte brusc şi devine întunecată. În spatele casei mele locuieşte, pe pământ, un om. Un om fără casă, fără prieteni, fără familie, fără o stea norocoasă, fără nimic. Stă acolo, pe …