1997. Barcelona. Ţin minte cum rămâneam pironită în faţa Catedralei, privind fascinată o mireasă. Mireasa… ca mireasa – superbă, dar nu ea mi-a atras atenţia, cât rochia ei! Poate vă gândiţi că era vreun model sofisticat, vreo trenă lungă sau accesorii nepământene. Nu! Nicidecum! Culoarea m-a oprit în loc! Era …

Dintotdeauna, în familia Manolică se respectă cu sfinţenie ritualul week-end-ului. În cursul săptămânii nu este timp suficient pentru activităţi în familie, aşa că am decis să compensăm sâmbăta şi duminica. Convocăm „Consiliul de familie” – adică toţi cei cinci membri şi stabilim activităţile, inclusiv ce mâncăm, ce filme vedem, dacă …

De câteva zile tot le amintesc celor dragi că vine, vine, vine… ziua mea. Chiar sunt entuziasmată! Nu în fiecare zi împlineşti 44 de ani! 44 – ce număr minunat, nu? Simt cu fiecare părticică de suflet că tocmai am păşit în cel mai frumos an al existenţei mele de …

Marţi, în Săptămâna Mare, mi-a fost furat un aparat foto din geantă. Eram la rând la bancomat. Ţineam poşeta pe umăr şi era aşa cum o ţin mereu: deschisă. Nu mi-e frică de hoţi (culmea!)! Vorbeam la telefon şi îmi ţineam portofelul în mână (pesemne că nu trebuiau să fie …

Iată o propoziţie care sperie! Cred că ar trebui trecută pe lista neagră a propoziţiilor: odată spusă, să nu mai fie repetată în veci! Mamă fiind, numai când o aud, simt cum părul mi se tapează natural (şi chiar nu am nevoie!)! Curajoasa de mine s-a decis să-l înfrunte pe …

Citesc poveşti idilice despre cum se sărbătorea Paştele odinioară. Respect acele istorii şi pe povestitorii lor, dar eu am alte amintiri. Eu ţin minte rânduri infernale la ouă. Ţin minte cum stăteam, copil fiind, într-o zloată rece şi aşteptam să vedem ce se va aduce la Alimentara. Ţin minte cum, …

Mimi este Ego-ul meu şi e tare căpoasă! Când mi-e lumea mai dragă, numai ce o văd că scoate carneţele îngălbenite de vreme cu vini şi pricini – motive de sfadă şi de supărare. Mimi e răzbunătoare, dar îi place să îşi spună că e „principială”. Şi cum pot s-o …

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la copiii mei, simt că mi se umple sufletul de duioşie. Cred că la fel simte orice mamă şi e atât de bine că e aşa! Fiecare zi din calendar aduce noi şotii, noi perle, noi boacăne – noi motive …

Barcelona 2011. Autoexilată pentru trei luni la Universitatea din Barcelona, am avut parte de o lecţie foarte valoroasă: cea de a împărţi un apartament cu încă patru persoane complet străine. Ieşeancă fiind, nu am cunoscut ce înseamnă să stai la cămin, aşa că pot spune că am fost  văduvită de …

Ieri seară am sunat goarna pentru mobilizare generală. Vacanţa se sfârşise şi venise unul din cele mai grele momente ale vieţii de şcolar: pregătirea ghiozdanului pentru şcoală! Dacă e greu pentru copil, atunci pentru mamă este infernal, pentru că trebuie să ducă mai întâi muncă de lămurire privind utilitatea şi …