Datorez totul femeilor din viaţa mea, începând cu viaţa, educaţia şi tot ce a fost bun şi frumos, inclusiv dezamăgirile care nu puteau fi decât pe măsura iluziilor. Fiindca tot ce e înţelept s-a spus, mă mulţumesc să repet cu Beaumarchais că Natura i-a spus femeii fii frumoasă, dacă poţi, fii cuminte, dacă vrei, dar fii respectată e obligatoriu.De la Napoleon am învăţat să spun Madame, ma mere (Doamna, mama mea) şi că în iubire, singura victorie e fuga. Cred cu tărie că fiecare din noi e un unicat irepetabil şi trebuie să nu uite asta în tot ce face. Ştiu că tinerii sunt frumoşi, mai frumoşi decât credem noi, dar că sunt adesea creaţia generaţiei mele, aşa că trebuie să-mi fie ruşine de ce am făcut sau nu pentru aceste suflete. Cred că bărbatul e un diamant brut care îşi găseşte strălucirea doar şlefuit nu cu o piele de rechin la lumina lunii pline ca la diamanticarii din Amsterdam, ci de o femeie la lumina Iubirii. Nu uit cu Hugo că nu ai dreptul niciodată să insulti o femeie care cade, căci nu ştii sub ce greutate i se poticneşte sufletul. Numai cine a iubit cu adevărat vede lumina lumii şi o poate dărui… aşa că, iubiţi în fiecre clipă şi nu uitaţi că tinereţea e o stare de spirit şi sunt mai mulţi tineri îmbătrâniţi decât puteţi crede. Poate ca să le dezmortesc sufletele scriu… dar mai ales în cinstea tuturor celor care mi-au dăruit clipe din viaţa lor şi cărora nu le voi mulţumi niciodată destul… Ca şi celor care vor mai veni.