Încă mai fascinează poveștile despre oamenii prinși în nebunia măreției, care – jucând prea mult împotriva regulilor – trebuie să plătească prețul pentru excesele lor. Așadar, The Nest, noul lungmetraj semnat de Sean Durkin, aduce în prim-plan «visul american» (deși pornește de jos, eroul are o ascensiune fulgerătoare) transpus în Marea Britanie, dar și mariajul toxic. Prezentată la Festivalul de Film de la Deauville, recenta peliculă a obținut deja trei premii importante (Premiul Juriului, Premiul pentru «Cea mai mare revelație» și «Marele Premiu»). De astă-dată, Sean Durkin alege să exploreze alte țări și este mai puțin interesat de destinația către care se îndreaptă personajele sale, dar vizează originea călătoriei lor. De ce Rory, personajul interpretat de Jude Law, aleargă după avere și putere, când prezentul îi oferă deja tot ce ar trebui să viseze? Se pare că cineasul agreează personajele ambițioase, pline de idei mărețe, dar care nu știu cum să le pună corect în practică. Așa este Rory O’ Hara, care caută să urmărească visul american și să-l readucă în Marea Britanie, dar se nasc interogații: „Care este viața pe care o urmărește? De unde vine absolvirea lui?”. Eroul întrupat impecabil de Jude Law reflectă volatilitatea succesului facil. Obsedat de succes, de statutul social și de imaginea unui om avut, Rory O’ Hara (rezonanța numelui sclipitoarei eroine din celebrul Gone With the Wind) pare strălucitor și în cădere. Respingându-și modesta origine, dorind să se impună în lumea celor bogați, Rory O’ Hara este un model de masculinitate toxică.
The Nest reprezintă povestea unei răzbunări, cea a unui om care fantazează că va reuși să urce în ierarhia socială doar prin intermediul banilor. Acțiunea începe în America anilor ’80, când Rory și Allison păreau să trăiască (și) dragostea perfectă. Așadar, filmul începe într-o familie newyorkeză de clasă medie: două mașini în curte, piscină în spate. Într-o nouă dimineață Rory O’ Hara (Jude Law), care se uită îngândurat pe fereastră în timp ce dă un telefon, pare să schimbe toată viața aceasta confortabilă pe care și-a construit-o sieși și familiei sale. În câteva momente, Rory îi lansează ideea soției sale, Allison (fermecătoarea Carrie Coon): cei doi se vor muta cu copiii în Anglia, locul în care Rory a crescut, unde acesta are de gând să aibă o slujbă bănoasă, la o firmă comercială britanică. Allison nu e atât de ușor de convins, însă întotdeauna ea a cedat: e a patra oară în zece ani când familia se mută, și – totuși – e cea mai drastică mutare. El este un ambițios broker, în căutare de noi provocări, iar ea este o pasionată de echitație. Soția lui îl urmează în întreaga mascaradă (la locul de muncă), e de acord să-și joace rolul pentru o vreme, dar va veni și momentul în care măștile vor cădea și fiecare va trebui să-și regleze conturile. Apoi, vedem cum Rory face – alături de soția și cei doi copii, Samantha (Oona Roche) și Benjamin (Charlie Shotwell) – un tur al conacului de țară pe care l-a închiriat în Surrey, care cuprinde mobilă de epocă și un grajd pentru caii lui Allison (instructoare de echitație).
Totul pare prea frumos ca să fie adevărat. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor o demonstrează. Desigur, visul va deraia și acesta se face într-un mare «accident». Bunăoară, Rory crede în șansa lui de a deveni unul dintre cei mai puternici oameni și își mută familia în Anglia, patria sa, unde are ocazia de câștiga foarte mulți bani. După ce își abandonează liniștitul cămin din suburbiile americane, familia este aruncată în nebunia anilor ’80 din Marea Britanie, iar noua lor viață – prea scumpă într-un conac englezesc – amenință să le destrame familia. Orbit de ambiția nemăsurată, neracordată la realiate, Rory va înghiți ultimele resurse ale familiei și va strica relația de încredere cu Allison. Grație interpretării actoricești și scenariului, axul epic se bazează, mai mult, pe emoții, semnificații, trăiri, nu pe fapte. Jude Law reușește să coaguleze imaginea arivistului plin de farmec; deși îi amintește soției că a dus o copilărie plină de lipsuri, își invită mama să-și cunoiască nepotul abia după ce s-a căpătuit.Totuși, își păstrează latura profund umană prin gesturi mici, aparent banale: bărbatul îi aduce ceaiul sau cafeaua soției la pat în fiecare dimineață. Din păcate, păstrează bine dosită și latura impulsivă, adesea autodistrugătoare.
Pe lângă realizarea/regia bine-lustruită a lui Sean Durkin (nu își „judecă” personajele), cel mai mare atu îl constituie alegerea potrivită a actorilor din distribuție, îndeosebi principalii interpreți. Pentru a întruchipa acest cuplu în derivă, erau necesari doi actori experimentați, capabili să combine momente de dulceață, dar și de furie conținută. Nu mai este nevoie să-l prezentăm pe Jude Law, care a reușit în puțin peste un deceniu să treacă de la roluri de playboy la proiecte mai ambițioase din punct de vedere artistic, precum seria The Young Pope sau The Third Day. El este aici perfect în costumul mândrului soț, mincinos și vânat de trecutul său. Partenera sa, Carrie Coon,deși nu are notorietatea lui Jude Law, nu e deloc palidă. Dimpotrivă, actrița, al cărei talent imens putea fi remarcat deja în The Leftovers sau Gone Girl (Regia: David Fincher), este uluitoare în postura de soție trădată, care va căuta să se răzbune pentru viața pe care soțul ei i-a furat-o. Se înscrie în linia tradițională a actrițelor precum Gena Rowlands care, prin statura lor, reușesc să imprime imediat o anumită emoție unui film.
Pentru a reconstitui atmosfera Londrei optzeciste, Sean Durkin a colaborat cu directorul de imagine maghiar Mátyás Erdély (celebru datorită colaborării cu László Nemes, de la filmul Son of Saul, recompansat cu un premiu Oscar în 2016). Aici, găsim esența operei sale, gustul său pentru planurile-secvență (argument remarcabil pentru disputele din cuplu), dar și pentru peisaje cețoase, care „transcriu” confuzia personajelor de pe ecran. Impresia de neliniște lăsată de film se datorează și imaginilor izbitoare pe care le prezintă artistul maghiar. De asemenea, ilustrația muzicală are rolul de a potența atmosfera angoasantă, accentele marcând prăbușirea morală și financiară a eroilor. Mai ales că anii ‘80 au reprezentat una dintre cele mai stimulante perioade ale pop-ului englezesc, realizatorul a inserat, în The Nest, o piesă delicată compusă de Richard Reed Parry, membru al grupului canadian Arcade Fire, dar și melodii ale unor grupuri legendare precum The Cure, The Psychedelic Furs, Bronski Beat sau New Order.
Într-o scenă, după o noapte albă – în care fiecare dintre cei patru O’ Hara și-a dat în petec -, vor lua un mic dejun împreună; e cel mai fericit moment de familie. Probabil, după cădere mai există speranță. The Nest ne oferă ocazia de a vedea că talentul de povestitor al lui Sean Durkin nu s-a evaporat de-a lungul timpului, nici darul său de a direcționa personajele feminine la perfecțiune. Punerea în scenă este întotdeauna aridă și milimetrică, citând la fel de bine din cinematografia lui John Cassavetes, dar și din filmele de groază din anii ‘70 (Don’t Look Now de Nicolas Roeg), cu conacele sale baroce și cu fascinanta sa bizarerie. Cu cele două personaje ale sale, Sean Durkin, fără a se scufunda în didacticism, descrie cu o precizie glacială anii ‘80 și iluziile provocate de încrederea oarbă în virtuțile neoliberalismului adepților lui Reagan și Thatcher.The Nest rămâne un thriller între cronica întunecată a familiei și coborârea în infernul intimist, o veritabilă dramă de moravuri à la Mike Nichols, dar cu profunde racorduri în contemporaneitate. Da, The Nest/„Cuibul” reflectă casa bântuită, dar de nevrozele personajelor, confiscate în solitudinile lor cotidiene, având ecou în lumea de azi.
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Regia: Sean DurkinScenariul: Sean DurkinImaginea: Mátyás Erdély
Montajul: Matthew Hannam
Muzica: Richard Reed Parry
Distribuția:
Jude Law – Rory O’Hara
Carrie Coon – Allison O’Hara
Charlie Shotwell – Benjamin “Ben” O’Hara
Oona Roche – Samantha “Sam” O’Hara
Adeel Akhtar – Steve
Anne Reid – Mama lui Rory
Michael Culkin – Arthur Davis
Wendy Crewson – Allison’s Mum
Durata: 107 min.
Citiţi şi
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
Ești gata să devii o super femeie la job? Iată secretul eficienței
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
