Sunt Corina Ozon, cea care a disecat sufletul și mințile amanților și ți i-a pus pe tavă. Cea care a încercat, cu asumarea tuturor riscurilor, să te învețe să nu judeci, să nu fii prefăcut și să accepți să fii fericit. Ai fost șocat când ai văzut limbajul din „Zilele amanților”, pentru că sunt femeie, și încă una blondă iubibilă, ca să vorbesc cuminte. Ai râs când mi-ai citit cărțile, poate te-ai întrebat cât e experiență de viață și cât fantezie. Cât este refulare și frustrare și cât adevăr. Femeile mi se confensează, le spun că nu sunt terapeut cu patalama, ci doar o supapă, o fantă prin care respiri într-o lume sufocată de prejudecăți și de convenții. Sunt femei care îmi cer sfaturi sau mă întreabă cum își pot da seama dacă un bărbat este dotat, doar după aspectul fizic. Le spun că după gradul de iubire. Bărbații sunt curioși dacă sunt expertă în pat, la fel ca și Cati, amanta din cărțile mele, dacă fac sex oral, așa cum descriu scena în „Nopțile amanților”. Alți bărbați sunt oarecum timizi, că le intru în minte și le anticipez mișcările. Sunt și bărbați care cred că mă cunosc și alții care mă cunosc atât cât vor să mă cunoască. Unii cred că i-am transpus în cărți.
Știi despre mine că am un copil, un job, un cont de Facebook, din care nu îți poți da seama despre viața mea personală, nici datele de pe Google nu sunt prea generoase în privința asta. Stau într-un glob de cristal, pe care mulți nu-l ating, de teamă să nu se spargă și să aibă mult de lucru după aceea. Știi cât curaj am, chiar nebunesc, iar cu nebunii să nu te pui! Am spart bariere și ți-am băgat amanții în casă, în sertarul de la birou, în avion sau metrou. Dacă ai avut și tu curajul să citești, ești la fel de nebun. Nebun de curajos, mai ales că le-ai spus și altora să citească. Lumea e mai vie, am spart borcanul cu fluturi și alegem să vorbim fără perdea, așa cum e viața. Un izvor care curge în sensul său, indiferent pe unde o iei tu. În „Amanții 3.0” am mers și mai departe. Am dovedit că societatea de foarte Vest, alienată de consumerism și taskuri, „se iubește” în procent masiv doar în online, arde etapele de pre-iubire și ajunge rapid în pat. La final, rămâne întrebarea: Cine stinge lumina? Paradoxal, amantlâcul este certitudinea vie a iubirii reale. Este adrenalina după aventura, la care toată lumea visează, chiar dacă nu recunoaște. Nu promovez adulterul, ci doar iubirea intensă, în real, nu în online. Cea cu atingeri, săruturi și privit cu scântei ochi în ochi. Cea în care te ia valul și te face să comiți gesturi uluitoare, de care nu te credeai capabil. Cea care te face să strigi că eșt OM. Altfel, „amanta” n-ar mai fi însemnat „iubită”. Cărțile mele n-or fi literatură, dar sunt reale. Garantez pentru asta.
Cât sunt eu Cati și despre bărbații din viața mea? Nu voi dezvălui decât în urma unei licitații serioase. Caiet de sarcini cu referințe tehnice: să cunoști cât e singurătatea autorului din globul de cristal, în timpul în care a scris, și cât e inimă, despre care începem să uităm. Pentru că oricine vine după mine și scrie despre amanți mă perpetuează. „Amanții” c’est moi! Sunt „Amanții” avant la lettre, pentru că nimeni nu e obligat să facă imposibilul, dacă nu poate. Iar pentru mine „imposibil” nu există.
Pe Corina Ozon o găsiți aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
