„Poate fi o tumoare, dar nu-i bai, scoatem tot!”, zise EA – ză’ masterchef al corpului meu.
Păi, și ce scoatem? Planurile, responsabilitățile, dorința de a trăi? Și inima? O scoatem și pe aia sau o înlocuim cu o pungă unde ticsim toți anii de până acum?
Am greșit nefiind o prioritate în viața mea.
Am greșit crezând că e important să am casa like a diamond, cu mine leșinată de oboseală pe-o canapea, c-un zâmbet tâmpit de satisfacție.
Am greșit alergând ca la maraton, cât pentru zece. N-am primit niciun bust sculptat frumos și așezat pe un munte de cumpărături, ci doar vreo două hernii.
Am greșit mestecând în patru oale deodată, că, deh… fie femeia cum o fi, da’ gospodină să fie, frate! Răsplata ei, în Cer!
Am greșit plângând la înmormântarea în moloz a propriilor dorințe, înșirându-mi în gând: prea bătrână, prea mult timp, prea solicitant… prea tâmpită am fost.
Iar acum… tot pe o canapea stau leșinată, într-o casă dezordonată, c-un frigider gol, așteptându-mi răsplata din Cer… dar acum m-am dat și cu ruj!
Cum ar fi fost dacă o luam invers?
În cel mai rău caz, o dungă roșie în colțul pozei, care, cu siguranță ar anula-o pe cea neagră!
Guest post by S. H.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
În mine locuiesc mai multe femei și le iubesc pe toate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
