Alina Miron are 34 de ani şi este avocată. De prestigiu înalt, din moment ce a făcut parte din echipa care a reprezentat interesele teritoriale ale Thailandei la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, într-un proces internațional istoric cu țara vecină, Cambodgia. În urma pleodoariei ei, care ar fi sensibilizat jurații și ar fi influențat decizia finală, presa şi bloggerii din Thailanda au declarat-o eroină, iar primul-ministru i-a oferit flori. Și această recunoaștere ne-a plăcut foarte mult. Mai ales că era singura femeie din echipă…
Alina Miron
Iar acum, iată câteva detalii despre obiectul disputei – un templu budist, Preah Vihear, din secolul XI, aflat la graniţa dintre cele două țări, inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 2008. Proprietatea templului a fost formal atribuită Cambodgiei prin înțelegere între puterea colonială, Franța, și Siam, vechiul nume al Thailandei. În 1904, o comisie mixtă decide ca granița dintre cele două state să treacă prin vârful muntelui Dangrek, dar pe harta care apare în 1907, templul figurează în Cambodgia. În 1954, la scurt timp după ce Cambodgia își recapătă independența, forțele thailandeze ocupă templul. În replică, Cambodgia duce cazul la Haga. Thailanda vine cu argumentul elementului natural și al accesului ușor la templu, care le-ar da de facto dreptul de proprietate. Dar Curtea de la Haga decide în 1962 că templul aparţine Cambodgiei, fără să reglementeze însă și soarta teritoriului din jurul acestuia. Thailanda, deși nemulțumită de decizie, n-a putut riposta și și-a retras trupele pentru că în Cambodgia izbucnește războiul civil. Datorită poziției sale strategice, templul ajunge pentru ultimii șapte ani din cei 30 cât au durat conflictele, ultima redută a khmerilor roșii. Care se predau în 1988, iar templul este “curățat” și redat vizitatorilor, deși starea în care se afla cerea grabnice restaurări. N-a avut parte prea curând de ele, pentru că în 2001, trupele thailandeze blochează accesul spre templu pentru mai mult de un an sub pretextul poluării apelor. Din 2002, de când Cambodgia a început demersurile pentru includerea templului în patrimoniul Unesco, templul a rămas deschis, dar problemele legale legate de teritoriul din jurul lui au continuat: în 2008, după ce Preah Vihear a fost declarat monument protejat, Thailanda a redeschis, iritată, cazul la Haga, și conflictul local a escaladat nestingherit, ambele țări masând trupe în zonă. Abia pe 11noiembrie 2013, Curtea Internațională de Justiție de la Haga a dat un verdict final la care se pare că niciuna dintre părți nu mai are nimic de comentat: templul rămâne ca în 1962 în proprietate cambodgiană, la fel și cea mai mare parte a teritoriului disputat de decenii, cu excepția unui deal care revine thailandezilor, care vor trebui să-și retragă trupele în concordanță cu această hotărâre. Punct final într-un conflict mult prea lung.
Templul liniștit din mijlocul furtunii
Alina Miron este din Pașcani, a studiat limbile moderne pentru doi ani de zile la Universitatea A.I. Cuza, apoi a absolvit Facultatea de Drept a Univesității de Știinte Sociale din Toulouse și masterul în drept internațional și relații economice. În prezent este doctorand în drept public international la Universitatea Paris-Ouest Nanterre-La Défense, fiind coordonată de profesorul Alain Pellet. Alina este fluentă în franceză, engleză și italiană.
Citiţi şi
Alba – neagra cu sufletele și mințile copiilor din România
Forță și perseverență femeiască – On the Basis of Sex
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
