Este atât de simplu să-i spui unui om să treacă peste durerea lui pe cât ii este de greu omului să facă acest lucru și asta nu pentru că nu ar vrea sau pentru că ar considera că nu ai dreptate, ci pur și simplu pentru că nu știe cum.
Își umple ziua mergând la serviciu, lucrând ore suplimentare, având grijă de toți din jurul lui, doar că în minutele în care închide ochii îi reapare dependența care l-a făcut cândva atât de fericit.
Partea bună este că data viitoare când mai întâlnim un asemenea om putem face mai mult decât să îi zicem „Adună-te și trăiește-ți viața“. Putem să îi dăm un sfat despre cum să facă asta.
Tot ce trebuie să faci este să te îmbraci în haine de sport, să îți pui căștile în urechi și să găsești un loc retras, dar frumos, de preferat o pădure. Dai la maximum melodia ta preferată și începi să mergi cât de alert poți.
Primul kilometru e cel mai greu, o să te întrebi de ce ai făcut asta, de ce nu ai stat relaxat pe canapea, o să simți că nu ai aer și or să te doară picioarele, dar tocmai acum trebuie să fii îndeajuns de curios să vezi dacă vorbesc prostii sau metoda asta chiar ajută. Oricum, ai încercat până acum de toate ca să reușești măcar pentru o oră să mai simți acea magie, dar nimic nu dă roade, așa că… CE AI DE PIERDUT?
Felicitări, ai ajuns la al doilea kilometru și parcă, parcă, începi să înțelegi că nu o să mori, că e posibil să reușești măcar încă un pic și începi să observi natura, începi să tragi aer adânc în piept și ai senzația că e prima dată când ai simțit că respiri prin toți porii.
Pe la al treilea kilometru și ascultând melodia care parcă e chiar despre durerea ta, simți cum ți se umplu ochii și ai un nod în gât. Uită-te în jur, o să vezi că nu este nimeni, sunt doar copacii care vor să te ajute să poți trece peste, așa că acum e momentul în care trebuie să te descarci. Plângi în hohote, urlă cât de tare poți, dar nu uita să păstrezi ritmul de mers orice ar fi.
Până la kilometru cinci o să te simți alt om. O să cauți o melodie ritmată, plină de energie, o să te simți stăpânul lumii și o să ai impresia că poți să continui așa toată ziua. Acum e momentul să te întorci.
Ai cam cinci kilometri până ajungi înapoi și în acest timp o să simți din nou vraja mult căutată. Plutești, zâmbești, unde era fericirea asta absolută până acum?
N-o să te mint: după ce te oprești, o să simți dureri musculare, mai ales dacă nu ai făcut asta niciodată până acum, dar crede-mă că merită. Nu trebuie să fii o persoană sportivă, nici măcar nu trebuie să iubești sportul sau mersul pe jos, trebuie doar să te fi săturat să fii nefericit și ești omul perfect pentru această experiență.
Cireașa de pe tort este că această fericire nu depinde de altcineva decât de propria persoană, nu o să dispară, nu ți-o poate lua nimeni și este și un plus major pentru sănătatea ta.
Eu tocmai verific prognoza meteo și îmi planific următoarea ieșire. Ce zici, încerci și tu?
N.red: Ea e fata care a scris de curând
Am venit să îmi caut fericirea și m-am găsit pe mine
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
