„Fericirea nu este ceva gata făcut. Fericirea este rezultatul acţiunilor noastre” – Dalai Lama
Poate unul dintre cele mai discutate şi controversate subiecte ale omenirii, căutarea fericirii, continuă să ne dea, paradoxal, dureri de cap. Şi asta pentru că suntem diferiţi şi ceea ce ne poate face fericiţi diferă de la persoană la persoană. Pe de altă parte, informaţiile pe care le găsim pe această temă sunt, tocmai din această cauză, contradictorii. Ce e de făcut? În primul rând, să renunţăm la sfaturile subiective pe care le găsim, din abundenţă, în jurul nostru este de părere Dr. Travis Bradberry într-un articol publicat recent în World Economic Forum. Chiar dacă aceste sfaturi sunt oferite cu bună intenţie, asta nu înseamnă şi că sunt bune. Mai bine să ne îndreptăm atenţia asupra faptelor demonstrate de neuroştiinţă.
Neurocercetătorul UCLA Alex Korb a studiat îndelung efectele asupra creierului a diferite strategii menite să ne aducă fericirea, iar rezultatele sale sunt cât se poate de utile pentru a înţelege ce ne poate face fericiţi şi cum. Cercetările lui Korb au arătat cum gândurile – şi emoţiile pe care le simţim ca reacţie la aceste gânduri – au un impact puternic asupra unor zone neaşteptate din creier.
Recunoştinţa produce fericire. Adevăratul antidepresiv neuronal este recunoştinţa. Recunoştinţa ridică nivelul de serotonină şi dopamină – aceleaşi substanţe pe care le activează şi medicamentele antidepresive. Interesant este că acţionează şi atunci când lucrurile nu ne merg prea bine. Este suficient să te gândeşti la ceva care te mulţumeşte din viaţa ta. Aceste gânduri îţi vor activa creierul pentru a te simţi mai fericit.
Identificarea sentimentelor negative le scade din putere. Simpla identificare şi denumire a sentimentelor negative ajută la calmarea amygdalei (locul unde sunt generate emoţiile), cortextul prefrontal preluând controlul. Şi asta funţionează nu numai cu propriile emoţii, ci şi cu ceilalţi (de aceea, FBI foloseşte această tehnică în cazurile de negocieri de ostatici, de exemplu).
Deciziile ne fac să ne simţim bine. Similar cu denumirea emoţiilor, luarea de decizii angrenează cortexul prefrontal care calmează amygdala şi restul sistemului limbic. Important este să iei o decizie „suficient de bună”. Încercarea de a lua decizia perfectă, însă, produce stres. Luarea unei decizii „suficient” de bune activează ariile cortexului prefrontal dorsolateral, calmând emoţiile şi făcându-te să simţi că ai preluat controlul. Pe de altă parte, încercarea de a lua decizia perfectă intensifică activitatea din cortextul ventromedial frontal, ceea ce înseamnă implicarea emoţiilor în procesul decizional.
Ajută să îi ajuţi pe ceilalţi. Să-ţi faci timp să-i ajuţi pe ceilalţi nu îi face numai pe ei fericiţi, ci şi pe tine. Procesul de ajutorare al altor oameni produce un amestec de oxytocină, serotonină şi dopamină, ceea ce ne induce o stare de bine. Conform unui studiu de la Harvard, angajaţii implicaţi în ajutorarea celorlalţi au fost de zece ori mai predispuşi să se concentreze la muncă şi cu 40% mai aproape de o promoţie. Acelaşi studiu a mai demonstrat că oamenii care îi ajută pe ceilalţi în mod constant au şanse mai mari să fie fericţi în perioade de stres accentuat. Atâta timp cât nu exagerezi, ajutorarea celorlalţi are o influenţă pozitivă asupra fericirii.
Creierele noastre sunt conectate prin atingere. Oamenii reacţionează la excluziunea socială la fel cum reacționează la durere. Similar, interpetează atingerea ca acceptare socială. Atingerea este unul dintre stimulii de bază pentru producerea oxytocinei care calmează amygdala. În acest sens, studii au demonstrat că reacţia creierului la durere scade atunci când persoana iubită te ţine de mână. De asemenea, alte studii au arătat că masajul creşte nivelul de serotonină cu 30%. Atingerile reduc stresul hormonal, micşorează senzaţia de durere, îmbunăţăţesc somnul şi reduc oboseala. De aceea, îmbrăţişările sunt considerate o adevărată terapie.
„Totul este interconectat”, concluzionează Kolb. „Recunoştinţa îmbunăţeşte somnul, somnul reduce durerea, ceea ce potenţează o stare bună de spirit. Iar asta, la rândul ei, reduce anxietatea, ceea ce avantajează concentrarea şi capacitatea de planificare. Iar acestea din urmă ajută în procesul decizional. Luarea de decizii reduce şi mai mult anxietatea şi aduce bucurie, iar bucuria ne dă mai multe motive pentru a fi recunoscători şi aşa se închide cercul. Bucuria ne face mai sociabili, iar asta ne ajută să fim fericiţi.”
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
