De obicei nu întârzie. Dar când o face, explică degajat orele lipsă. Firesc. Răspunde oricând este sunat. Iar dacă este ocupat, îi menţionează calm acest lucru. Şi revine el cu un telefon. Sau nu… Şi nu de puţine ori glumeşte cu soţia pe tema asta.
– Draga mea, ştiu că e zece, dar încă nu am terminat treaba. Nu mai întârzii mult, poţi să te culci. Da, stai liniştită că am cinat… A… un covrig. Da, draga mea, cum zic prietenii mei, ăstea sunt texte de spus soţiei, că, de fapt, eu acum sunt pe la altele… ha, ha, ha… hai că te pup.
Iar ea râde din toată inima şi se culcă cu ea uşoară. El poate de acum veni când termină, fie că este două dimineaţa sau chiar mai târziu.
Alte dăţi, după ce ajunge acasă, în loc să-şi pună papucii şi să caute telecomanda din ochi în aşteptarea cinei, se schimbă.
– Draga mea, nu am timp să mănânc. A venit, ştii tu, colaboratorul nostru din capătul celălalt de lume şi stă tare puţin. Merg numai să-i duc nişte documente, că acum e disponibil. Nu întârzii, totuşi nu mă aştepta… Dacă m-ar vedea acum Grigore, sigur ar zice că merg la gagici… hahaha, aşa e el miştocar… şi în timp ce-şi aranjează cravata, trage cu ochiul la telefonul care vibrează pe birou.
– Te pup, iubita, se mai aude în urma uşii închise.
Şi apoi, în telefon:
– Pisicel, de ce nu ai răbdare? Cât pe ce să-ţi răspundă nevastă-mea, ce naiba. Vin acum!
Guest post by T.L.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
