Un autor japonez, Yukio Mishima, spunea că până și cel mai neînsemnat om din lume, având prieteni, devine important. Nu-i așa că are dreptate?
Îmi plac oamenii care se știu înconjura de prieteni. Rostul prieteniei nu este acela de a te ajuta să trăieşti mai bine, ci să trăiești mai frumos, prietenii sunt o punte (în)spre noi înșine, un factor revelator.
Prietenia nu înseamnă înlănțuire, ci susținere, ea nu caută, asemenea dragostei, să-și decline identitatea prin posesie și triumf, ea înseamnă reciprocitate și încredere nelimitată, acceptând, cu capul sus, căderile celuilalt.
În amurgul oricărei vieţi împlinite, întâlnim efectul benefic şi prestanța marilor prietenii, așezarea privilegiată a vieţii deasupra măruntelor neîmpliniri, căderi sau eșecuri. Cum aş putea trăi plenar, bucurându-mă de marile binecuvantări ale vieţii, dacă nu aş ști să preţuiesc nobila virtute a prieteniei? Cum aş putea trăi împăcarea cu mine însumi fără a fi gustat din limpezimea unei povețe venite din partea unui prieten?
Am trecut prin multe dureri – nu le știu numărul -, dar viața mi-a apărut mereu frumoasă: o discuţie tihnită, o carte – au fost îndeajuns, pentru mine, să pot reclădi universul meu liniștit în care să pot primi cu neîncetată bucurie pe cei care, de-a lungul vremii, mi-au fost alături şi pe care am învățat să-i numesc prieteni. Aș vrea să îmbătrânesc și să nu mă doară decât sufletul atunci când, neputând să-i mai văd, le voi purta dorul pentru totdeauna.
Prietenia autentică nu se clădește pe nevoia de a ne întovărăşi propria singurătate, alungându-i tristețile, ocolindu-i penumbrele, ci rodeşte frumos acolo unde învățăm a ne prețui singurătatea tot atât de mult pe cât știm a prețui efectul binefăcător al comuniunii cu ceilalți.
Tot ceea ce ne este dat să înțelegem, înţelegem în timp şi fragmentar, însă lecția prieteniei ar trebui să o asimilăm cât mai repede, învățând a spune că ne este dor, fără teama de a ne arăta nevralgici. Cine nu a trăit niciodată sentimentul acut al dorului, al nevoii de a spune te iubesc, nu a trăit. Noi, indiferent de numărul împlinirilor profesionale, nu trăim cu adevărat decât atunci când trăim în sufletul celor ce ne iubesc. Altminteri, viaţa este o înşiruire anostă de evenimente în perspectiva dureroasă a funestului sfârșit.
Odată cu trecerea timpului, când ni se sting toate vanităţile, învățăm să ne bucurăm mai mult de prietenie decât de dragoste, căci dragostea este alertă, e arzătoare și pasională, răzbunătoare uneori, în timp ce prietenia, cu nimbul ei senin, ne așază dincolo de nevoia de a ne arăta puternici, dincolo de logica oricărei competiții. O mare dragoste se salvează pe sine, ieşind de sub capriciile nevoii de a triumfa, atunci când se transformă în prietenie, altfel e perisabilă.
Prietenia nu cere probe de performanță, nu funcţionează în baza niciunui contract, nu cunoaște rigori, bunul simţ, încrederea nelimitată, precum şi o viziune comună asupra chestiunilor majore ale vieții sunt ingredientele ei vitale. În generatia Facebook, noțiunea de prietenie cunoaște o inflație devalorizantă. NU devii prieten al nimănui în mod spontan, ca urmare a unui friend request, poţi, cel mult, să te numești amic, căci prietenia înseamnă a vorbi cu cel pe care îl numeşti prieten, așa cum ai vorbi cu tine însuți, dincolo de orice interes conjunctural, având deplin sentimentul de confort sufletesc, de pace și tihnă.
Prietenului îi poți cere orice, însă nu-i poți pretinde nimic. Prietenia este o expresie a libertății si un frumos exerciţiu de demnitate pentru că ea, în toate formele ei, funcționează ca un sublim edificiu de apărare împotriva a tot ce ne sabotează echilibrul fiinţei. Un prieten autentic ți se destăinuie liber, fără temerea că îşi arată slăbiciunile, te asistă, te ascultă, tace, te dojenește blând şi te încurajează cu entuziasm, arătându-ți ca într-o oglindă chipul tău necosmetizat, dar atât de frumos. În faţa unui prieten nu te temi niciodată nici să străluceşti și nici să plângi.
În spațiul reconfortant al prietenei ni se revelează cea mai frumoasă formă a speranței, acea că timpul, trecând implacabil, poate fi petrecut frumos, dând un sens luminos chiar și celui mai absurd demers. Prietenia este locul unde îți poți petrece, fără teamă, chiar şi infinitul.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
