O dragoste adevărată nu se judecă. Nu se tocmeşte. Nu se cântăreşte în unciile sufletului. Nu pune în balanţă nici jumătăţi, nici sferturi, nici măcar frânturi de măsură.
O dragoste adevărată nu se uită la parale, la posesii, la bagaje emoţionale din trecut sau la orice ar putea fi un impediment în calea sa. Când cei doi (două), indiferent de sex, descoperă împreună o dragoste adevărată, comoara găsită e infinit mai valoroasă decât toate apendicele cu care cele două persoane care se iubesc ajung în ecuaţie. Mame, taţi, copii, socrii, divorţuri sau relaţii anterioare… unele finalizate dureros, altele mai puţin… când Dragostea vine asupra celor doi, vine ca un trăsnet. Nu ca o dulceag-amară, lung premeditată, semi sau total disperată înscriere la birouri de relaţii, pe site-uri unde orice single, fie bărbat sau femeie, îşi caută sufletul-pereche.
În ziua de azi, în mileniul trei, ideea de Love at first sight a devenit cam de batjocură… Ridiculizată în public, în mass-media, în căminele modeste când se priveşte cu tot familionul la TV şi se râde cu gura plină, arătând cu furculiţa spre imaginile îmbibate de nonsens care se perindă la infinit pe ecran, dragostea a devenit batjocura lumii la emisiunile în care partenerii se caută în văzul tuturor, etalându-şi neruşinat dorinţele ascunse, care, deşi încercăm să negăm, există în fiecare dintre noi. Iar cea mai mare este aceea de găsi o dragoste Adevărată!
Mai există oameni (femei şi bărbaţi) care cred în asta. Cum se numea? Coup de foudre? Dragoste la prima vedere? Soul mates? Şi pe cine interesează ce denumire i se dă? Trăsnet? Fulger? Fluturaşi în stomac? Senzaţia de déjà-vu, ca şi când acele trupuri şi suflete s-ar fi reîncarnat împreună nu într-o sută, ci în mii de vieţi anterioare? Tocmai absenţa cuvintelor, a definiţiilor, poate fi un semn că se naşte o dragoste adevărată.
Care nu mai măsoară nimic, nu mai întreabă nimic, pentru că nu e nimic de întrebat. Se ştie deja. Se simte. Poate din naştere. Există adevărate iubiri predestinate, unele pierdute, altele regăsite, fără căutare. Destine, încolăcite şi împleticite din negura mileniilor omenirii până-n prezent. În mileniul trei. Când totul pare atât de posibil, uşor, lejer… Tu, eu, el, ea, ea, ea, el, el…
O dragoste adevărată nu se măsoară în metrii pătraţi ai locuinţei. Într-o mansardă cu sau fără un amărât, ofilit, trandafir agăţător la geam (donat involuntar de bătrâna gazdă care nu-l mai udase de mult), cu sau fără un balconaş unde să se poată bea cafeaua de dimineaţă. Mediul Dragostei este neimportant! Dacă Dragostea există. Omul sfinţeşte locul? Oh, da! Şi dragostea cu atât mai mult! Căci omul, fără dragoste, nu s-ar fi născut.
Mică, bondoacă, crăcănată, cu burtică? Înaltă, cap de „cal”, bărbie prea lungă, dinţi prea lungi? Prea scurţi? Proteză? Tânăra, middle-aged, căruntă? Blondă, brună, şatenă, roşcată? Cheală? Săracă, avută?
Mare, mic, prea slab, prea gras? Elegant? Şleampăt? Transpirat? Bine sau rău mirositor? Bogat, sărac, divorţat, afemeiat? Pantofi asortaţi la haine? Sau poate desculţ prin iarbă?
O dragoste adevărată nu vede nimic din toate astea.
Nu pentru că ar fi „oarbă”. Ci pentru că vede ceea ce majoritatea nu mai vede. Că te iubesc necondiţionat şi te iubesc aşa cum eşti sunt unicele sale garanţii.
…Ne-am cunoscut în facultate, avem aceeaşi diplomă, ne-am îndrăgostit, tu aveai o casă, eu aveam o casă. Noi şi părinţii noştri – care ne-au dat binecuvântarea înainte şi după pirostrii şi şi-au vândut casele ca să ne ajute. Cu ani mai târziu, când ne-am procopsit, la rândul nostru, i-am ajutat şi noi pe ei, înapoi. Cu drag. Păcat că unii dintre ei dispăruseră între timp… ai mei, ai tăi, viaţa e imprevizibilă şi, mai ales, scurtă…
Guest posy by Lavender’s Blue
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
