Ascultă-mă bine, dragul meu, și bagă la cap, fiindcă n-am de gând să-ți repet!
De azi, n-am să-ți mai suflu în borș! Răcește-ți-l singur. Și dacă nu știi cum s-o faci, învață! Pentru că eu, chiar m-am hotărât să fiu așa cum îmi doresc. Vreau să mă vezi așa cum sunt. Sau cum am devenit. O femeie care are un job ce presupune – să recunoaștem – un program mai încărcat și mai solicitant decât al tau, îți place să recunoști sau nu, asta e!
Dar sunt o femeie care are nevoie de timpul ei liber și pentru ea, nu numai pentru tine. Înțelegi? Dacă nu, o să-ti explic. Pleci de la muncă înaintea mea, pentru că tu ai un program fix. E ora 16? Ai tăiat-o! Ieși rupând ușa biroului și portiera mașinii. Nu cumva să întârzii la întâlnirea cu băieții…
Eu nu. Trebuie să stau până termin tot ce mi-am propus și mi-au propus pentru ziua respectivă. Cum spuneam, tu ieși cu băieții. Eu nu știu cum să ajung mai repede acasă, să-ți pregătesc masa, hainele pentru ziua următoare, să fac ordine, să mă ocup de tot ce ține de casă.
Un timp am tăcut. Nu mai tac. Înțelege că sunt femeie, dragul meu, că am nevoie de mai mult timp pentru mine decât tine. Și că amândoi am fost de acord atunci, în fața preotului, cu… „la bine și la greu”. Eu, până acum, mi-am ținut promisiunea, deși mi-a fost greu, pentru că tu ai uitat-o de când am ieșit din biserică. Poate ai crezut că sunt proastă sau slabă de fire. Nu. Am fost doar tolerantă. Am vrut doar să fie bine.
Și ți-a fost. Habar n-ai avut că responsabilitățile în casă se împart. Nu ți-a mai spus nimeni? Îți spun eu. Am mai bătut eu „șaua ca să priceapă iapa”, că… unii colegi mai fac mâncare, alții își mai calcă, alții dau cu aspiratorul, alții fac cumpărături, dar tu n-ai priceput. Nu știi nici să pornești cuptorul cu micrunde! Coșul de rufe? Unde e ăla? Lângă mașina de spălat, îți spun de fiecare dată. Și aia unde e, mai rămâne să întrebi, că de pornit nici vorbă nu poate fi! Trezește-te, dragul meu! Nu mai trăim de mult timpurile când femeile stăteau acasă, mereu la dispoziția bărbatului. Atunci da, femeia făcea totul în casă.
Devotamentul femeii de atunci este de admirat. Dar femeia zilelor noastre este uimitoare. Femeia de azi vă suflă în ceafă tuturor.
Într-o zi, s-ar putea să-mi spui că nu sunt o femeie „întreagă”, că nu am suficientă grijă de mine. O fac, dar în limita timpului pe care tu mi-l acorzi. Mai bine zis, pe care-l pot fura. Ieri te-am văzut uitându-te lung după o tipă elegantă, ca scoasă din cutie, cum se zice. Era frumoasă, e drept. Așa de furat de imagine erai, că a trebuit să trag eu de volan.
De aceea, te anunț că, de azi, m-am hotărât să fiu eu! Să merg alături de tine unde te duci tu. Și unde mă duc eu, tot alături de tine să fiu. Și să stai să mă aștepți să ies de la coafor, manichiură, pedichiură, cosmetică, așa cum am stat eu și te-am așteptat mereu cu masa întinsă și cu hainele pregătite.
La bine și la greu? Amândoi.
Vreau timpul meu! Așa cum și tu ai avut mereu timpul tău. Iar ce ține de treburile casei, împărțim. Frățește.
Poate nu știi că ce pot face eu zilnic acasă, poți face și tu. O să vezi că poți! Pentru că, de azi, m-am hotărât să fiu eu. Îți place sau nu, repet, bagă la cap: „borșul” o să ți-l răcești singur!
Mai ții minte când jucam în doi „Nu te supăra frate?” Câștigam și pierdeam pe rând. Și nu ne supăram. Jucăm din nou! În varianta căsnicie, desigur…
Pe Liana o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
