Cum mi-am salvat căsnicia

16 July 2016

Ce poţi spune după 13 ani de căsătorie? Că s-a instalat rutina, că iubirea s-a lăbărţat mai ceva decât copasele ei şi că s-a diluat mai mult decât apetitul lui pentru sex conjugal. Că între copii, job, rate şi alte obligaţii, soții au devenit colegi de dormitor, pierduţi, fiecare, într-o lume în care raţiunea de a forma un cuplu nu mai există. Soluţii? Cel mai des, sunt găsite în afara familiei. La câte un el sau o ea, cu nimic mai presus decât cea/cel de acasă, doar un trup şi un suflet… diferite. Rutina cere cu disperare… altceva. O schimbare. Emoţie. Adrenalină.

Însă eu refuz să cred că un bărbat străin ar reuşi să mă intereseze mai mult de câteva zile. Rătăcirile, confirmările externe, într-un cuvânt, aventurile, nu omoară obişnuinţa şi plictiseala, ci doar ideea de cuplu. Eu cred că dragostea într-o relaţie veche are nevoie, din când în când, de un refresh. De un nou start împreună. Dar asta cere înțelegerea corectă a situației, statornicie în sentimente și… inteligență. Da! Să vedeți cât am fost eu de inteligentă! 🙂

Când i-am spus soţului meu că mă ocup eu de vacanţa din vara asta, a răsuflat uşurat. Îl scăpasem de o grijă, dar şi de obositoarea căutare a celui mai convenabil sejur, cea mai „interesantă destinaţie” – Dar copiii au gratuitate? Şi loc de joacă este? Dar activităţi distractive? Şi piscină pentru cei mici? Că avem și noi doi, să ne trăiască!

cuplu fericit

L-am pus la curent, în mare, cu ce alesesem, fără să mă pierd în detalii. Părea aşa de plictisit, că nici măcar ideea că, în sfârşit, vine concediul nu reușea să-l anime. Însă eu aveam un as în mânecă. Am făcut bagajul când el nu era acasă. Într-un geamantan am ordonat esenţialul: lucrurile mele, lucrurile lui, câteva accesorii de voiaj menite să ne facă o vacanţă frumoasă şi good looking. Căci relaxată nu înseamnă neapărat şleampătă. Aşa că, lângă trusa mea de machiaj şi a lui de bărbierit, haine și încălțări, a încăput şi fierul cel nou de călcat. Or avea și la hotel, știu, dar ăsta ăsta de la Rowenta e pur și simplu o minune – compact, special conceput pentru călătorii cu stil, aşa precum o plănuiesem eu pe a noastră. Cu talpa lui Microsteam, ce are 200 de micro-orificii prin care distribuie aburul, dar şi cu un vârf de precizie, netezești rapid orice ai nevoie ca să arăți ca scos din cutie. Și asta voiam, nu? Ia te uită ce m-am întins cu vorba… Dar îmi propusesem să fie pentru noi… Vacanţa şi, de aceea, totul trebuia să fie perfect.

Bărbată-miu s-a cam mirat cum am reuşit să împachetez totul doar într-un geamantan, dar nu a comentat. Numai când şi-a văzut mama la uşă, a înţeles că anul acesta vom merge în concediu… numai noi doi. Fără copii. Şi ce credeți? S-a speriat! S-o fi gândit: ce pretext să mai găsim noi acum pentru a continua să ne ignorăm şi să ne evităm reciproc? Dar eu nu m-am dezumflat.

Am pornit la drum stingheri. Linişte. Nu mai avea cine să pună întrebările, cine să facă gălăgie, cine să cânte, cine să ne atragă în permanenţă atenţia asupra detaliilor drumului. Şi am început să vorbesc. Deşi aş fi vrut să fie o surpriză, de frica tăcerii dintre noi, i-am spus despre toate planurile pentru vacanța în doi. Mă gândisem la fiecare zi, la fiecare oră. Mă pregătisem pentru ieşiri – și casual, și elegante. Deja visam cu ochii deschişi.

Dar socoteala de acasă… să mai continui? Nu, nu s-a potrivit cu cea din… vacanţă. Nu vă gândiți la rele! Cel mai mult timp l-am petrecut în… camera de hotel. Ca atunci când ne-am cunoscut. Să nu-i mai credeți pe cei care spun că e imposibil, că ciroba reîncălzită nu mai e la fel de gustoasă ca cea proaspătă. Dacă mai e iubire între voi, nu trebuie decât o scânteie ca să reaprindă focul. Fără vâlvâtăi, fără arsuri, doar calm și armonie matură. Ne-am regăsit. Pe noi, trecutul şi dragostea care ne-a legat. Puţine dintre seri le-am petrecut între oameni, însă acelea au fost memorabile. Nu numai că eram impecabil îmbrăcaţi, eu machiată aşa cum de mult nu mai avusesem timp şi chef să o fac, el proaspăt bărbierit, dar aveam amândoi o neprețuită strălucire în ochi pe care nu vreau s-o mai pierdem vreodată! Ne-am jurat! 🙂



Citiţi şi

De ce să alegi un hotel situat lângă aeroport?

Soacră-mea

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro