În seara asta am decis să port Chanel. Și cam atât. Nu am nimic pe mine, cu excepția eșarfei lungi din mătase pe care mi-ai dăruit-o acum mult timp. M-am învăluit în mătase pentru tine. Și te aștept cu mare nerăbdare. Îți aud pașii grei pe holul întunecat. Pare că nu mai ajungi. Te-am zărit pe ferestră când ai parcat mașina. Tu nu știi că sunt aici. Aud cheia în ușă. Am emoții. Tremur toată. Îmi bate inima cu o putere atât de mare, încât am senzația că o să îmi sară din piept. Ai intrat. Mă ascund ușor după nișa peretelui, așteptând să te descalți și să intri. Nu ai intrat. Te-ai dus întâi la baie, după cum știu că ai obiceiul. Doamne, sunt așa de emoționată… a trecut atât de mult timpt de cand nu ne-am mai văzut… Ieși din baie și te îndrepți spre dormitor. Îți număr pașii până la ușă. Mâna pe clanță. Vai, o să leșin de emoție! Nu ți-am făcut niciodată o astfel de surpriză. Dar nu mai rezistam. Trebuia să te văd azi cu orice preț.
Ai apăsat clanța și ai intrat. Sar de după nișa după care am stat ascunsă. Mă arunc cu totul în brațele tale. Ești șocat! Zâmbești! Mă strângi cu putere în brațe! Simt cum mă frâng. E intens. Îți șoptesc cât de mult mi-ai lipsit. Mă săruți lung. Simt că nu mă mai țin picioarele. Și tu simți asta. Mă ridici ușor și mă lipești de perete. Abia acum ai observat că am pe mine eșarfa de mătase. Ți s-au dilatat pupilele. Respirația e tot mai accelerată. Îmi spui că sunt frumoasă și că ți-am lipsit. Pentru asta sunt aici. Am știut că așa va fi. Te cunosc prea bine. Ești al meu de multă vreme. Iubirea noastră e atemporală. Mă cuprinzi strâns în brațe cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă îmi desfaci eșarfa. În tot acest timp, mă săruți cu o sete imensă, parcă mă sorbi ușor de frică să nu îmi pierzi aroma. Îți răspund cu acceași dorință. Eșarfa alunecă ușor pe sânii mei goi și se prelinge pe piele până atinge solul. Mă adulmeci. Tremur. Mă cuprinzi cu totul. Mi-ai lipsit. Mă iei în brațe și mă arunci în patul de un alb imaculat. Tremurăm amândoi ca doi copii pierduți care acum se descoperă unul pe altul pentru prima dată. Nu m-am simțit nicicând așa de fericită. Am și uitat cât timp a trecut. Mă las cuprinsă întru totul și uit de mine. Timpul se oprește în sărutările tale. E veșnicie ce trăiesc acum. Ne trăim reciproc și ne simțim reciproc. Suntem singuri pe lume. Planeta s-a oprit pentru a ne permite să fim. Nu ne mai temem și nu ne mai ascundem. Nimic nu mai doare și nimic nu mai trăiește în afară de noi și de sentimentele noastre. Te simt aici și acum, mai mult ca niciodată.
După mult timp ne întâmplăm, în sfârșit! Sunt fericită și zâmbesc. Ești fericit și mă privești cu acea iubire ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Privirea ta îmi spune tot. Îmi mângâi chipul și mă asiguri de faptul că nu vei mai pleca niciodată de lângă mine. Iar de va fi să o faci, va fi doar pentru a putea trăi din nou imensa bucurie a reîntâlnirii noastre. Iar la final, singurul martor al iubirii noastre stă nemișcat pe podea, cu mici sclipiri din lumina lunii alunecându-i pe suprafața fină și difuzând în cameră un ușor parfum delicat al partenerului ce ne-a învăluit pe amândoi în această noapte nesfârșită; prietenul meu etern, Chanel.
Guest post by Ioana Milea
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
