Marea! Între noi două a fost dragoste la prima vedere, iar Cupidon ne-a fost mama care m-a dus de mână să văd răsăritul și să respir mirosul mării. De atunci, în fiecare vară, mi-e dor de mirosul ei și caut în fiecare întindere de apă un déjà-vu.
Când am crescut, am descoperit romantismul mării noaptea… când luna, sunetul valurilor și nisipul ud sub tălpile goale formează cadrul perfect pentru un sărut.
Și buzele-s sărate… și iubirea le îndulcește.
Lasă-mă să aștept răsăritul, privind orizontul! Lasă-mă să cred că, undeva, cerul și marea se ating! Lasă-mi marea să-mi cânte în suflet! Când voi închide ochii și tot ce voi vrea să aud vor fi valurile, atunci păstrează tăcerea! Lasă și tu marea să-ți vorbească! E suficient să o cunoști cu adevărat o singură dată, apoi nu vei mai scăpa de blestemul ei! Dulce blestem de apă sărată!
M-am născut iubind marea, nisipul, valurile, dar prietenii mei aventurieri m-au învățat să iubesc cărările de munte și peisajele de la mii de metri înălțime.
Fericirea crește odată cu altitudinea! Acolo, sus, sufletul îți devine ușor, iar tristețea rămâne jos. Simți libertatea și respiri bucurie!
Așa s-a născut dorul de munte, de pădure și râuri reci. Muntele și-a înfipt stâncile atât de puternic în sufletul meu, încât a lăsat urme, dar nu răni! A desenat amintiri, senzații și iubire!
Am fost pe munte iarna, când îmi îngheța respirația, dar nu mă săturam de fericire și am fost pe munte vara, în zile toride, când căutam frigul ca pe o binecuvântare.
Iubesc norii ce se risipesc pe creste, caii ce pasc la poalele munților și cerul înstelat ce îmi amintește de copilărie!
Sunt tânără fiică a muntelui, care i-a descoperit recent măreția și îi învață treptat regulile! Ceea ce știu deja este că sufletul meu are nevoie uneori de munte! Când mintea îmi obosește, rutina devine apăsătoare, iar orașul mult prea copleșitor, atunci îmi iau un rucsac și câțiva oameni dragi și pornim spre munte, de cele mai multe ori fără un plan concret. Nici nu avem nevoie de planuri! Muntele ne cheamă, iar veselia ne deschide cărările!
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
