În general, mie, bărbaţii îmi aduc ghinion. De câte ori s-a nimerit vreunul în viaţa mea, pac și ghinionul! În particular, trebuie să vă povestesc întâmplarea care mi-a pus capac.
Tocmai ce cunoscusem un bărbat. Bine. Elegant. Politicos. Bine (ştiu că am mai zis, dar numai o dată nu este suficient ca să-l descrie). Specie pe cale de dispariţie, îmi zic. Nu mai ştiam de capul meu de fericire. Nu că mă îndrăgostisem, dar, în sfârşit, ieşeam şi eu cu un domn după care întorceau femeile capul pe stradă. Şi unii bărbaţi, trebuie să recunosc. Prin urmare, nu mă puteam prezenta oricum în faţa lui, aşa că am intrat în renovare generală. Iar eu când îmi propun ceva, nu mă joc, nu mă încurc cu jumătăţi de măsură. M-am reînscris la fitness, m-am tuns, m-am vopsit vişiniu cu şuviţe platinate… și mi-am cumpărat de aici toate accesoriile ca să fiu asigurată, că doar nu avea să fie singura întâlnire cu Mr. Perfect. Mi-am înnoit şi garderoba şi… mă simţeam gata de aventură, ca la orice început de relaţie!
Era vară, frumos, aşa că ieşeam pe la diferite terase seara, pe răcoare, numai că, într-un din zile, m-a invitat la o piscină, undeva, în afara orașului. Hmm… dar cum poţi să refuzi bărbatul ăsta minunat? Aşa că am acceptat cu emoţie, am mai dat o raită prin magazine pentru ultimele noutăți în materie de plajă şi… iată-mă-s!
Ajungem la locul cu pricina, elegant loc, în prima linie lângă apă, locuri VIP, cum altfel?, mergem la vestiare şi de acolo de întoarcem în costume de baie. El sexos, de toată lumea îşi frângea gâtul după el, eu – divă – pălărie cu boruri largi, pareo, ochelari de soare, costum de baie de firmă, şlapi tot aşa (o mică avere).
Cred că eram cea mai tare dintre femeile de-acolo, puține, ce-i drept. Nicio greșeală de stil, nimic. Până și rujul se asorta cu crema solară… Mulțumită de mine, dau să mă aşez comod pe şezlong, numai că, nu ştiu cum, calc greşit, mă dezechilibrez și până să mă poată ajuta cineva aterizez în apă, dizgrațios, cum altfel. Pălăria plutea la vreo doi metri, ochelarii s-au dus la fund, dar asta nu era nimic. Părul! Ce dezastru! Și toată lumea, cu ochii pe mine! Vă puteți imagina stânjeneala, dar și enervarea mea, mai ales că pe el îl umflase un râs total nepotrivit.
Şi ca dezastrul să fie complet, după vreo două minute care mi s-au părut o veșnicie, când și-a adus aminte că este un domn și m-a ajutat să ies din apă, numai ce-l aud că-mi spune:
– Nu-mi nimic, iubito, ştiu exact de ce ai nevoie pentru părul tău, că tocmai ce şi-a luat şi nevastă-mea unul… Data viitoare…
Poftim? Care data viitoare, nemernicule!
Mi-am luat lucrurile cu câtă grație și demnitate mi-au mai rămas și am plecat. Mama lui de ghinion!!
Citiţi şi
Nu poți vindeca trupul separat de minte. Legătura traumă-boală
Visează, gândește și acționează – deschide-ți o afacere!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
