Brexit-ul – o nouă ocazie pentru isterie și monologuri. Trăim o epocă de aur a cunoașterii. Toată lumea știe totul. Să ne bucurăm de acest paradis al certitudinilor! E înspăimântător.
Brexit, deci. Cunoașteți cazul. S-a auzit de el și-n Obor. O grilă sumară de interpretare l-a expediat deja. Fiecare cu grila lui, se înțelege. Așteptăm următorul subiect despre care vom ști toți totul. Istoria a ajuns bucla convingerilor noastre. Acesta e un început de tragedie. Să cugetăm, totuși, un pic, rabinic, asupra celor întâmplate. Pe de-o parte și pe de altă parte.
Votul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost dat de milioanele de britanici neinformați și ușor de manipulat. Nu e chiar așa. Acest vot este – în egală măsură – expresia încrederii în deplina suveranitate a Marii Britanii. Practic, este un vot pentru Marea Britanie, înainte de a fi un vot împotriva dictaturii birocrației de la Bruxelles. Este un vot împotriva tendinței Uniunii Europene de a deveni un supra-stat care urmează ce decide cancelarul de la Berlin. Este un vot născut din frică. Frica nu urmează legile logicii. Și, da, este un vot împotriva imigranților, și – direct – împotriva imigranților din Estul nostru.
Votul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană este rezultatul propagandei și minciunilor. Fărâmițarea Europei în state-națiune slabe este celebrată la Kremlin. Suntem în anticamera putinizării Europei. Așa este. Trăim vremea saltimbancilor nebuni. Alde Boris și Farage sunt o expresie a decăderii democrației în videocrație și iresponsabilitate. Populismul câștigă peste tot teren. Europa este lovită de criza financiară, de criza refugiaților și de o teribilă criză de identitate. Arată ca un imperiu care se prăbușește din interior. Acestea sunt momentele de glorie ale bufonilor însetați de putere. De aici, poate urma orice.
Votul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost dat de vârstnici, care nu mai știu pe ce lume trăiesc. Nu e chiar așa. Veteranii votului din Regat știu, totuși, din istoria recentă elementarul: le era mai bine înainte. În plus, Marea Britanie a salvat continentul de la derivă, iar construcția europeană nu s-ar fi putut niciodată împlini fără vechii britanici. Votul pentru ieșirea din Uniunea Europeană este, de facto, expresia unei culturi puternice, sigure de sine. Acest vot este, paradoxal, o manifestare a puterii, nu a slăbiciunii. Este votul unei culturi puternice și nu e o întâmplare că el s-a dat în Marea Britanie, care a căutat întotdeauna în Uniunea Europeană o piață unică, nu un set de reguli care să îi limiteze suveranitatea.
Votul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană arată clivajul dintre UE și cetățenii săi. Așa este. Națiunea europeană nici nu a apucat să se nască. Există o cultură europeană comună, dar ea este fragilă și cunoscută unei minorități de oameni tineri. Sute de milioane de cetățeni au fost, pur și simplu, excluși din proiect, el s-a împlinit fără ca voința lor să mai fie direct consultată. Votul de-acum este, totodată, de aceea, expresia unei răzbunări. Este și un vot de protest împotriva establishment-ului politic din Regat. Iar același vânt al răzbunării bate în toată Europa. E un crivăț, iar noi, aici, în România, nu avem de ales. Fără Uniunea Europeană, Estul se prăbușește, pur și simplu, sub Rusia. Ieșim, din nou, din istorie.
Putem continua să ne tot gândim pe de-o parte și pe de altă parte, dar riscăm să ratăm esențialul. Iar esențialul este că deocamdată totul este încă posibil și doar orbecăim pe coridoare ce nu știm unde duc. Ce urmează?
Să ne păstrăm, deci, calmul și să consemnăm că deocamdată nu s-a întâmplat nimic iremediabil. Referendumul nu a avut deocamdată consecințe decât în lumea speculanților de pe bursă (aici, din nou, de remarcat că evreii sunt de vină, și pentru că nu pot fi chiar toți, a fost găsit unul anume, odiosul miliardar Soros – e limpede pentru cei pentru care totul e limpede, iar istoria este determinism banal că acesta, Soros cel viclean, a orchestrat totul, pentru a se îmbogăți din nou peste măsură, diavolul!).
Minciunile încep, totuși, să se decojească. Există costuri economice care abia acum sunt socotite. Alte referendumuri urmează. Scoția și Irlanda de Nord sunt gata să părăsească Regatul sau sunt doar vorbe-n vânt? Ce-o să fie?
Norii rămân negri și efectul de domino e așteptat. Să consemnăm, deocamdată, că această mișcare politică, totuși tragică, a conservatorilor britanici ar putea fi certificatul de naștere al unei epoci noi.
Suntem pe granița unui nou început, apărut din reacțiune, mișcare de rezistență și inflamarea spiritelor naționale. Este globalizarea un proces reversibil?
Vestea mult mai proastă decât Brexitul, abia aceasta este: prea puțini au înțeles din istorie că naționalismul este un drum care nu duce decât la abator. Cine a zis că după secolul XX – un secol prin excelență al ororilor – nu urmează tot secolul XIX?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.