Un sărut pasional plin de emoţie a devenit desuet astăzi. Unii preţuiesc mai mult viciile decât pasiunea. Şi eul nostru e un viciu care ne mânăncă tot timpul! E greu să mai găsim oameni care resimt dorul în mod plenar, autentic. Parcă toată viaţa noastră se amestecă cu mediocrul puls al zilei. Până şi simţămintele au ajuns acum feelinguri pasagere! Dorul se confundă cu stările superficiale dominate de concret şi de foamea de material. Nimic nou sub soare ar spune unii! Poate…
Cum ar fi să ne scriem dorurile pe o foaie goală de hârtie. Nu fac referire la cea folosită la cumpărături! Şă-ţi aşterni dorurile pe o hârtie nu este doar un exerciţiu de sinceritate şi onestitate. Curajul de a fi tu însuţi ar trebui materializat mai mult. Într-o lume dominată de gri şi plină de politeţe artificială şi pseudo-păreri, personalitatea devine o victorie în faţa tendinţei de uniformizare! Am fost reeducaţi să credem într-o lume neutră construită în baza unei umanităţi de faţadă. Nimeni nu mai vrea să-şi asume riscul de a nu fi de acord cu toanele vremurilor pe care le traversăm şi cu priorităţile bine stabilite pentru următoarele decenii.
Preferăm confortul, siguranţa fără culoare şi tumult, precum şi liniştea falsă din interiorul nostru pe care o alimentăm artifical cu yoga, meditaţii şi alte lucruri exotice culese de pe internet. Nu zic că e rău, dar lipseşte autenticitatea. Am redactat o listă cu dorurile! Un bucket list al sufletului dacă vreţi!
- Mi-e dor de ciocolată de casă pregătită de mâinile mamei mele! Mi-e dor de toate aromele copilăriei şi de zâmbetul mamei!
- Mi-e dor de privirea tatălui meu şi de palmele sale aspre cu care îmi pregătea d-ale gurii cand eram mic şi neastâmpărat. Mi-e dor să îl privesc!
- Mi-e dor să fiu întrebat „Cum mă mai simt?” şi nu „Ce mai fac?”!
- Mi-e dor să iubesc fără să mă explic…
- Mi-e dor să fiu, nu să am!
- Mi-e dor să nu ştiu când toată lumea ştie şi să aflu ce nu se ştie!
- Mi-e dor să fiu eu chiar şi atunci când doare!
- Mi-e dor de zilele în care copilăria nu părea un lucru demult apus.
- Mi-e dor să am casa, în rândul oamenilor! Mi-e dor să mă simt acasă printre voi!
- Mi-e dor să-ţi spun ce gândesc fără să te superi pe mine!
Ţie de ce ţi-e dor?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
