A tras aer în piept şi cu tot curajul pe care l-a găsit cuibărit undeva în suflet, a deschis uşa. Lumina era difuză, zgomotele vieţii de afară înfundate. În încăperea închisă cu multe lacăte de atâta vreme, stăteau într-un haos perfect ordonat, cufere multe, decorate cu desene migăloase, pe care nici nu îşi mai amintea când le pictase. Deşi îi trebuiseră două shot-uri de curaj ca să intre pe uşa aceea, acum era dornică să spargă toate încuietorile. Aşa că, rând pe rând, a început să facă inventarul.
Prăfuite şi atât de uitate, găsi în cutiile acum larg deschise îmbrăţişări cu scrâşnet de dinţi pe care nu le împărţise niciodată, deşi dansau şi acum de nerăbdare să fie dăruite. Mulţumesc-uri pe care le spusese cândva cu sufletul, dar niciodată cu gura – din prea mult orgoliu. Sărutări ce s-au vrut mistuitoare, dar au stat cuminţi şi s-au potolit la ea în piept. Te iubesc-uri de atâtea feluri, care au presupus că nu îşi au rostul… Mai erau şi vise rătăcite care s-au sabotat singure de teamă că erau prea mari pentru lumea ei mică. Şi prietenii apuse din comoditatea de a da un telefon şi a spune un „ce mai faci?” sincer.
Toate ajunse la stadiul de amintiri netrăite din motive ce acum păreau absurde şi puerile.
Grăbită, a tras draperiile ca să între luminile şi a deschis geamurile ca să îşi elibereze fantomele. Poate că unele or să se piardă între ieri şi mâine, poate că unele mai aveau timp să îşi găsească calea, dar, cu siguranţă, cuferele acelea frumos pictate le va folosi de acum doar ca să îşi depoziteze pantofii cu tocuri şi rochiile colorate care nu îi mai încăpeau în dulap.
Guest post by Dana Deac
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
