În serile când te ascultam, fascinată fiind de vorbele tale filosofice și gândurile frumoase, pe care le purtai pentru lume și umanitate, credeam că vei putea face parte din universul meu. Și te-am căutat și primit ca pe un om în care îmi vedeam propriile valori.
Am crezut că păstrezi într-o cutie un inel cu pulbere de diamant. Nu mă așteptam la unul din cele mai rare. Însă dovezile contrarii cu care m-am confruntat alături de tine pe vremea când ne-am cunoscut și am mers amândoi, precum doi adolescenți în ploaie, iar a doua zi niciun semn, au născocit oareșce temeri. Dar, eu nu m-am temut de iubire și chiar să o dăruiesc. Pe cât slăvești iubirea în public și te pricepi cu iscusință la toate, nu știu cum stând pe canapea amândoi eram amuțiți și doar televizorul tembel vorbea întruna.
Afecțiunea pe care o exersezi în societate nu are de a face cu nimic din acele întâmplări când ne-am intersectat și am crezut că tu ești un miracol al vieții mele.
Însă ai atuuri mari prin persuasiune și ambalaj frumos.
În căsuța de mail îmi spui fără să cer nimic „nu te mai gândi la mine, caută-ți unul cu care să te căsătorești”.
„Friend” – „unfriend” așa ne jucăm cu tehnologia și cu spionatul pe internet, însă e și o parte benefică.
Pare că tu ești nebunul de pe tabla de șah care se bagă în jocul de poker al damei de pică.
La tine par că vorbele au sens doar atunci când se aduc în discuție banii și valoarea lor. Și banii încep să vorbească. Vorbesc prin fapte, prin ascunzișuri, prin tot felul de manevre de a avea putere şi de o căpǎta de la alții.
După atâta vreme când considerăm că ne cunoaștem, nu am reușit să înțeleg prea bine cum e jocul dublu.
Doar că tu ai crezut că buzunarul meu țipă, nu era chiar gol, însă nu îndeajuns. Dar, fiind în epoca în care banii sunt devalorizați, nu ai făcut decât să fugi și, ca toată schema să fie completă, ai făcut ca pionul nebunului să îi redea locul reginei un statut ingrat pe toată această tablă cu scheme de iubire bine calculate.
Un lucru bun reiese că, urmărindu-ți cursul, mi-am regăsit trecutul răvășit și am încercat să deschid acea cutiuță de care ți-am pomenit mai devreme, cu inelul cu pulbere de diamant și să știi că n-am mizat pe el. Nu îl pun gaj, nu îl amanetez și nu l-am câștigat la potul cel mare.
Acel inel este cercul vieții, pulberea sunt steluțele câștigate în viață sau punctele pe care tu le consideri că le poți câștiga doar la jocurile de noroc sau la pariu. Însă, în fapt, acelea sunt dovezile multor întâmplări frumoase din viața mea și cu oameni frumoși, într-o realitate normală.
Guest post by Anca Vrînceanu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
