Sara e o fiinţă veselă, generoasă şi o prietenă de nădejde. Nu se lasă impresionată de nimeni şi de nimic. Cine n-o cunoaşte cu adevărat, ar putea să creadă că e superficială sau, şi mai grav, insensibilă. Noi, prietenele ei, o preţuim şi-o iubim tocmai pentru că n-are păr pe limbă, ţi le spune şi pe cele bune, şi pe cele rele cu o inocenţă şi-o sinceritate dezarmante.
De cinci ani era împreună cu Luca. Iubire mare, amândoi frumoşi, inteligenţi, tineri, de doi ani locuiau împreună. Săptămâna trecută ne-a spus că s-au despărţit. Simplu, fără să se agite, fără să-şi smulgă părul din cap, fără să aibă nevoie de o căruţă de kleenex. A aflat că Luca flirta cu o colegă de serviciu şi Sara, care mai trecuse printr-o astfel de poveste cu precedentul, a hotărât să întrerupă orice relaţie cu el şi s-a mutat la părinţi. La nimic n-au folosit telefoanele, mesajele şi scuzele lui Luca.
– Pentru mine, el nu mai există, e mort! ne-a spus Sara fără o umbră de emoţie.
Am rămas şocată de atitudinea ei atât de hotărâtă, de convinsă că asta şi doar asta e strada pe care trebuie s-o aleagă: despărţirea definitivă fără drept de apel.
Dacă pe de o parte o invidiez pentru hotărârea irevocabilă, pe de alta nu înţeleg cum de la o zi la alta poate să şteargă cu buretele o bucată de viaţă.
Cum să uiţi pe cineva care până ieri te-a ţinut de mână, te-a cuprins în cercul magic al îmbrăţişării, ţi-a sărutat buzele, şi fruntea, şi trupul, te-a făcut să-ţi bată inima de emoţie, de fericire, de iubire. E posibil să uiţi o persoană care te-a făcut să râzi, să plângi, ţi-a atins sufletul ca o adiere de primăvară sau ca o furtună trecătoare de vară, ţi-a fost sprijin şi sfat şi încurajare, te-a iubit, te-a dezamăgit, te-a rănit?
Serile de iarnă în doi, ieşirile cu prietenii, vacanţele, proiectele pe care le împărţeau şi care le aduseseră atâtea satisfacţii, ce o să se aleagă de ele?
Zâmbetele pe care şi le ofereau, privirile în care se pierdeau, atingerile pe care şi le dăruiau, o să lase semne în vieţile lor?
Poţi să-l vezi cu alţi ochi, să-i schimbi locul în suflet, în viaţă, dar poţi să-l uiţi?
Dacă a fost iubire, trebuie să lupţi sau să renunţi la tot?
Şi cât curaj îţi trebuie să laşi o persoană să-ţi iasă din viaţă, când ştii că tot ce-ţi doreşti e să rămână lângă tine?
Pentru că asta am văzut noi în spatele trăirilor Sarei, nedreapta luptă dintre „pleacă” şi „nu mă părăsi niciodată”!
Pe Marietta o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.