Cum nu sari din tren în timpul mersului, tot așa nu-ți pune aripile-n cui în timpul vieții. E dreptul tău să vrei, e dreptul tău să iei și să dai. Tu ești negustorul vieții tale, tu stabilești prețul și programul de lucru. Tu te prezinți în fața lumii cum te duce capul și cum te lasă inima.
Ieși puțin din cotloanele singurătății tale. Mereu am știut că inima face fotosinteză doar în prezența celorlalți, tot așa cum planta face în prezența luminii. Dar fotosinteza inimii se numește ascultare, se numește împărtășire și se numește mângâiere.
Văd femei frumoase, deștepte și mândre. Ele se declară independente. Nu, dragile mele suflete, doar popoarele pot fi independente, la oameni se numește singurătate și asta atrofiază mușchii feței. Nu tu râs, nu tu plâns, nu tu dor, nu tu încruntare, nu tu așteptare…
Dacă trebuie să pleci dintr-o iubire, nu lăsa în urma ta pârjol. Alină, vorbește, zi că nu mai aparții, dă timp de vindecare, nu te smulge, că de acolo de unde te smulgi curge durere și curg lacrimi.
Hai, pune-ți între aripile alea o inimă! Nu mâine, azi. Mâine nu e promis nimănui. Nici măcar înserarea lui azi nu ne este garantată.
Am întâlnit oameni ca plăcile de ardezie. Se desfăceau fâșii, mereu alte culori, mereu cu alte fețe.
Fii sprijinul și mângâierea cuiva. Asta va conta mai mult decât tot aurul din lume.
Nu fi doar un CNP cu 1 sau 2 la început. Dă viață, vieții tale, cu duh. Înnobilează-ți-o cu perle ca empatia, grija, dorul, vorba bună și fă-ți din ele șirag de zile.
Când vei pleca pentru totdeauna, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, perlele astea îți vor fi trepte.
Fii o ființă, nu fi doar om!
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
