Brigitte Bardot, sex-simbolul anilor ’60, declară într-un recent interviu obținut în premieră în România de publicația LaRevista.ro, că a preferat să părăsească crudul cinema înainte de a fi părăsită. La 39 de ani, după ce ultimul film, Don Juan 73, regizat chiar de primul ei soț, Roger Vadim, a ratat succesul, B.B. s-a retras definitiv din viața cinematografică. Ani mai târziu, și-a explicat alegerea: “am fost foarte fericită, foarte bogată, foarte frumoasă, foarte adulată, foarte cunoscută și foarte nenorocită, prea adesea dezamăgită. Am avut decepții îngrozitoare. Iată de ce am ales să trăiesc retrasă și singură.”(sursa: wikipedia)
Brigitte Bardot, femeia pe care a creat-o Dumnezeu și Vadim
Dacă ne uităm azi înspre cetatea filmului american, parcă îi dăm dreptate franțuzoaicei care, deși revoluționase o întreagă epocă, schimbând percepția despre femeie, a avut intuiția să se retragă: tot mai mulțe actrițe și actori celebri în tinerețe, după ce au mai adăugat niște ani, nu se mai regăsesc pe listele de casting ale marilor regizori. Puține sunt excepțiile și Hollywoodul are un adevărat cimitir de ex-vedete. Să nu fi simțit ele amenințarea? Să nu fi îndrăznit să se te retragă în plină glorie, deși exista precedentul Greta Garbo? Greu de răspuns, dar cert e că nu puţini sunt cei aflați într-un amplu con de umbră, deşi, nu foarte demult, aveau lumea la picioare.
Greta Garbo
Iată câțiva dintre actorii a căror carieră e în cădere liberă.
Cameron Diaz a cunoscut apogeul carierei între 1998 şi 2002 când a jucat, printre altele, în „There’s Something About Mary”, „Being John Malkovich” şi „Shrek”. După aceea însă filmele sale au fost tot mai prost primite, diva fiind dărâmată de pe soclu.
Catherine Zeta-Jones, soţia lui Michael Douglas, cunoștea succesul la sfârşitul anilor 90 şi începutul anilor 2000 cu rolurile din „Chicago”, „Ocean’s Twelve” și „The Legend of Zorro”. Următoarele sale apariţii însă au fost considerate aproape parodii, nemaiavând şansa să joace în filme importante, poate şi din cauza faptului că în 2010 a făcut public, cu prea multe amănunte, faptul că este bipolară.
Catherine Zeta-Jones
Hilary Swank, alt nume mare, azi, aproape uitat. De la uimitoarele roluri din „Million Dollar Baby”, „Freedom Writers” sau „P.S. I Love You”, a trecut la pelicule obscure, precum „You’re Not You” sau „The Homesman” de care nimeni nu a auzit.
Drew Barrymore are un palmares impresionant de roluri bune. Însă asta a fos odată… deşi a jucat în diferite pelicule şi ultimii ani, niciuna dintre acestea nu i-au oferit şansa de a străluci într-un rol, aşa cum s-a întâmplat cu cele din „50 First Dates”, „The Wedding Singer” sau „Never Been Kissed”.
Nici bărbații nu o duc prea bine, în ciuda zicerii că maturitatea masculină e atractivă.
Cuba Gooding Jr., în ciuda rolurilor sale legendare (Jerry Maguire sau rolul din „Men of Honor”) şi a apariţiei anul acesta în primul sezon al „American Crime Story”, interpretându-l pe OJ Simpson, şansele ca el să revină în Prima Ligă sunt destul de mici.
Adam Sandler, după o serie de comedii spumoase, dar şi filme serioase, ultimii ani au însemnat proiecte de calitate îndoielnică.
Eddie Murphy, unul dintre cei mai amuzanţi actori de pe ecran, a făcut în 1999 ultimul său film bun, întrucât pelicula din 2012 „A Thousand Words” a fost foarte prost primită atât de critică, cât şi de public.
Eddie Murphy
Jim Carrey, odată cu vârsta, devine tot mai puţin amuzant, ultimele sale filme înregistrând audienţe foarte slabe.
Mel Gibson, încă din 2010, a fost implicat în proiecte tot mai slabe, tot mai puţin demne de faima unuia dintre cei mai râvniţi actori în urmă cu 15-20 de ani.
Tim Robbins, Macaulay Culkin, Nicolas Cage, Mike Myers, Kevin Costner, John Travolta şi fostul James Bond, Pierce Brosnan, fac parte şi ei din pleiada fostelor staruri care în prezent şi-au cam pierdut strălucirea.
Iar cum revenirile sunt foarte rare, cel mai probabil aceştia şi încă mulţi pe care nu i-am menţionat aici, vor regreta că nu şi-au analizat mai cu atenţie carierele şi că nu au luat, la timpul lor, decizile menite să-i slaveze de la decădere.
Există oare un anume timp, o anume vârstă, la care un actor de cinema ar trebui să se retragă? Dacă-i așa, cum rămâne cu vocația, cu talentul, cu viața unora care pentru asta s-au născut? Vom vedea doar filme cu femei tinere, perfecte și cu bărbați splendizi, toți inspiratori de gânduri indecente, în locul unor mari personaje indiferent de câte riduri și fire de păr alb ar avea? Cum rămâne cu talentele rafinate tocmai de trecerea anilor și de experiența de viață de neînlocuit?
Citiţi şi
Bare is Beautiful (Fără fard e minunat)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
