Mă dor toate. Simt toate durerile și ororile lumii. Și asta mă sperie…
Mă doare când văd un copil cerșind. Mă doare recunoștinta din ochii lui când primește un bănuţ. Mă doare uimirea când primește o vorbă bună. Mă doare zâmbetul când primește un covrig. Și aș vrea să iau toată durerea aia asupra mea. Să nu mai simtă. E un copil. Și simte pe propria-i piele cruzimea lumii. Nu ne-am născut egali. Nu suntem egali. Deși ar trebui. Și deși nu ne-am născut și nu suntem egali, nu facem nimic pentru a schimba asta. Dimpotrivă, adâncim diferențele dintre noi. Nu suntem cu nimic mai buni decât cei care îi discriminau pe negri sau îi condamnau pentru crime pe care nu le-au comis, fiindcă erau vinovați de o singură crimă, aceea de a nu fi albi.
Și mă doare când văd bătrâni triști. Când le citesc și le simt tristețea din ochi, din glas, din mișcări. Bătrâni uitați. Mă doare când văd tristețea și resemnarea din ochii mei. Mă doare că nu pot să ajut atât cât aș vrea. Mă doare mândria lor. Mă doare că nu se lasă ajutați. Și, totodată, îi apreciez pentru asta. Fiindcă demnitatea e tot.
Mi-e dor de lucrurile frumoase. Mi-e dor să iubesc. Mi-e dor să o pot face. Mi-e dor să nu îmi mai fie frică. Întotdeauna am disprețuit oamenii lași. Oamenii care s-au lăsat opriți de teamă. Oamenii care nu și-au forțat limitele.
Mă doare că nu mai pot să dau iubire. Nu în sensul romantic. În rest, Dumnezeu cu mila! Luați de vă bucurați. Am de dat și în stânga, și în dreapta. Vorbeam azi-noapte cu prietena mea, discuții de fete la 4 dimineața. Și îmi spunea să nu mă închid în mine. Și nu știu dacă o fac. Simt că nu mai am de unde să dau.
Mă dor toate. Și asta mă sperie…
Guest post by Casandra
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
