Pun imposibilul în față și întreb: oare ce s-ar fi ales de țara asta, dacă toți candidații s-ar fi ținut de promisiuni? Dacă, odată ce s-ar fi văzut cu urna-n căruță, în loc să se-apuce de porcăriile obișnuite, s-ar fi apucat de… nici nu știu cum să descriu activitatea, pentru că nu s-a mai întâmplat, dar hai să-i zicem, generic, muncă.
Te-a ales lumea să faci trei metri de șanț în patru ani, îl faci, nenică, nu furi cât pentru 100 de kilometri de autostradă și te dai lovit politic când te umflă sergenții mascați. Cred că nici n-ar fi fost greu, dacă o luai cu încetul: azi nu fur o cărămidă, mâine zece, poimâine o școală. Până acum se lăsa cu Sorbone și Princetoane în localități în care nici nu te-aștepți, avea și puștimea asta un motiv să ia bacul. Păi, numai cu ce s-a promis în București pe linie de metrou, făceau magistrala de Drumul Taberei până la Pitești.
Amărâții ăștia de primari! Cum lasă ei ctitorie două bănci din trei stinghii, după patru mandate, și își mai și pun numele pe ele. Păi, după atâta amar de vreme, ar fi trebuit să-şi aibă locul asigurat în nomenclatorul străzilor. Ia gândiți-vă: strada Marian Vanghelie, colț cu Chiliman. Bulevardul Sorin Oprescu, piața Gheorghe Nichita, intrarea Radu Mazăre…
Ce s-ar fi ales de noi, dacă-şi ţineau promisiunile? Breakingnews: verosul Edil a păgubit comunitatea cu un leu. Suma a fost recuperată în totalitate. Făptaşul şi-a făcut seppuku. La ora când transmitem, întreabă anestezistul cum se scrie. Omul în halat alb îşi scoate masca şi îi şuieră la ureche: se scrie harachiri.
Citiţi şi
Singurul 1 Mai de care îmi amintesc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
