Menajera
O cheamă, pretențios, Iphigenia, chiar așa, scris cu “ph”, dar toată lumea îi spune Jenica. La casa de copii aflase că îi datorează numele ăsta ciudat unei asistente de la maternitate care îi boteza, de obicei, pe toți copii abandonați, cu nume care de care mai năstrușnice și mai greu de scris pe hârtie. Aceeași asistentă îi botezase și pe Agamemnon, zis Nelu, și pe Clytemnestra, zisă Mița, pe care îi consideră și azi un fel de frați mai mari.
Viață grea a avut Jenica, dar acum, la patruzeci de ani, simțea că a dat norocul peste ea. Domnu’ primar a luat-o fată în casă. Gata cu munca în sat cu ziua, gata cu grija zilei de mâine. La sfârșitul fiecarei luni, Domnu’ îi da 1000 de lei, bani în mână. Plus mâncare în fiecare zi, plus, din când în când, niște haine frumoase. Plus o zi liberă pe săptămână. Când n-a mai fost primar, Domnu’ n-a concediat-o, că doar nu trăia el din leafa de la primărie.
Cum să nu fie mulțumită? Tot ce trebuie să facă e să-și vadă de treabă, să fie supusă și să-și țină gura.
Doamna numărul 1
O cheamă Elena și e inspector. De obicei, îl vizitează pe Domnu’ joia. Odată a venit într-o marți, când Domnu’ nici măcar nu era acasă. Jenica i-a zis, ca de obicei, „săru’mana”, iar Elena, ca de obicei, fără să răspundă la salut, întreabă scurt:
– Unde-i?
Apoi, fără să aștepte răspunsul, se năpustește la duș, de unde se întoarce peste câteva minute îmbrăcată cu un halat alb și cu părul înfășurat într-un prosop.
– Unde ziceai că e? întreabă în timp ce se uită, suspicioasă, în jur. Și iar, fără să aștepte răspunsul, tună:
– Iar ai pus oribilitatea aia de nud pe perete? De câte ori să-ți spun, femeie, că în locul ăla stă mai bine oglinda din hol?
În timp ce Jenica schimbă nudul cu oglinda, Elena își schimbă brusc tonul:
– Ia zi, Jenico, mai vin și alte fufe pe aici?
– Nu, doamnă, niciuna.
– Așa zic și eu, acum că nici nu mai e primar, de ce ar mai veni?
Apoi, când părea că s-a liniștit, o fulgeră iar pe Jenica:
– Auzi, da’ tu, cum lucrezi aici? Ți-a făcut contract? Ai și tu asigurare de sănătate?
– N-am, doamnă…
– Așa-ți trebuie, dacă ești fraieră.
Discuția se termină aici, pentru că Domnu’ a venit, în sfârșit, acasă. În timp ce Jenica îi pregătește papucii, îi răspunde în gând doamnei inspector: „Fraieră ești tu, care faci pe deșteapta în timp ce stai în halatul Doamnei numărul 2”.
Doamna numărul 2
O cheamă Doina și e contabilă. Îl vizitează pe Domnu’ în weekend și în sărbătorile legale și nu vine niciodată neanunțată. De asemenea, nu vine niciodată cu mâna goală, ci cu fructe exotice, bunătăți de la cofetărie și tot felul de decorațiuni de atârnat pe pereți.
Doamna numărul 2 nu doar că-i răspunde Jenicăi la „săru’mâna”, dar o și pupă pe ambii obraji.
– Uite, Jenicuț, ți-am adus niște hăinuțe pe care eu nu le mai port. Să le porți tu sănătoasă.
Apoi, în timp, ce înfige o floare artificială într-o vază deja plină:
– Jenicuța dragă, ia oglinda aia de pe perete și du-o în hol. Și pune, te rog, în loc, icoana asta. Așa, fetiță, mulțumesc. Acum du-te și fă o ciorbica, ai grijă să pui mult leuștean. Eu mă duc să-m fac un duș, sper că mi-ai spălat halatul.
„Normal că l-am spălat”, îi răspunde Jenica în gând, „că Doamna numărul 1 a vrut clătite cu dulceață, iar dulceața a curs toată pe halatul tău”.
Mai multe nu are Jenica a-i spune Doamnei numărul 2, că e drăguță și cumsecade și ține la Domnu’. Știe asta, pentru că, într-o zi, când erau doar ele două în casă, i-a spus:
– Tu, Jenica, să ai grija de el, că eu n-am să pot să fac asta, le am și eu pe ale mele. E singur și de însurat nu cred să se mai însoare la vârsta lui, mai ales că nu mai e primar… Cui să-i lase totul, dacă nu ție?
Doamna numărul trei
O cheamă Gabi și nu-i chiar o doamnă, de aceea Jenica nici nu-i spune „săru’mâna”. E o puștoaică de vreo 20 de ani. Pentru ea, Domnu’ e „tati”. Vine rar și stă puțin, doar câteva ore, niciodată peste noapte. Când vine ea, Domnu’ ia repede o pastilă albastră, iar pe Jenica o trimite la bucătărie, să pregătească pachetul fetei. Că fata e studentă și stă la cămin, nu prea are ce mânca pe acolo.
Si lui Gabi îi place halatul alb. Şi ea il pătează cu dulceață, cu cafea și, în general, cu tot ce consumă. „Numai să nu-l ardă cu țigara”, se gândește Jenica, cu groază.
Gabi se pregătește să plece.
– Jeni, mi-ai pregătit pachețelul? Mi-ai pus și colivă?
Apoi, uitându-se fix la un anumit perete:
– Jeni, ai înnebunit? Ce caută icoana aia acolo? Ce-i aici, mănăstire? Pune imediat nudul ăla la locul lui! Frate, tati ăsta a luat-o razna, numai icoane prin toată casa! Deci vorbește serios când spune că vrea să se călugărească!
Citește partea a doua aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce nu se mai căsătorește lumea?
De ce sunt jocurile de păcănele reimaginate și reinventate?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
