Niște cercetători – americani, de la Harvard, nu britanici – au început în 1938 un studiu pe 268 de studenți, pe care i-au monitorizat întru găsirea răspunsului la întrebarea din titlu. Cercetările au trecut din mână în mână, iar concluziile au fost publicate după 75 de ani în cartea „Triumphs of Experience” de George Vaillant, cel care a condus cercetările timp de peste trei decenii. Acesta este cel mai lung studiu din istoria cercetării evoluţiei umane. Unul de „nişă”, vedeți bine, pentru că subiecții au fost purtătorii de pantaloni.
Ei, și care credeți că au fost concluziile după acest studiu amănunțit, din studenţie până la vârsta a treia, în care băieții ăștia au tot răspuns (sincer, mă gândesc) la întrebări care n-au ocolit niciun aspect al vieții publice și private? Că eu, una, m-am repezit plină de speranțe să aflu cum mi-aș putea face bărbatul fericit și dacă nu e american absolvent de Harvard. Pentru că, la urma urmei, cât de diferiți să fie și ei, nu? Să vedem, deci! Că eu am încredere în banii mulți dați pe studii importante făcute în țări din prima ligă.
– bărbaţii sunt mai fericiţi în căsnicii după vârsta de 70 de ani (vai de mine! și până atunci? dacă știam asta mai din timp, alta ar fi fost poate viața mea… eu cu tinerețea, el cu banii… vorbesc prostii, dar cam așa sună și concluzia asta)
– se pare că, într-adevăr, şi bărbaţii evoluează, aşa că, dacă nu au succes în prima parte a vieţii… hai, nici într-a doua, asta nu înseamnă că nu îl pot avea la vârsta a treia (noi le zicem luzări la ăștia, nu? câtă răbdare să ai, Doamne iartă-mă!)
– tot legat de senectute (deși m-ar fi ajutat niște informații mai din prima parte a vieții, să fiu sinceră), cică îmbătrânirea fizică după 80 de ani depinde mai mult de stilul de viaţă dus până la 50 de ani decât de genetică. Cu alte cuvinte, dacă aleg mersul pe jos sau pe bicicletă în locul fundului mutat din pat în mașină și invers, au șanse mari să rămână verzi muuuulți ani 🙂
– pe principiul, mai bine sănătos, bogat şi frumos decât bolnav, sărac şi urât, studiul a mai scos la iveală şi faptul că cei care au avut o copilărie tristă se refac de-a lungul anilor, dar e mai bine să fi avut una fericită care să-i susţină şi să-i alimenteze cu energie şi amintiri plăcute (numai noutăți, după cum vedeți…)
– legat de venituri, cel puţin în eşantionul analizat, nu au existat diferenţe mari între câştigurile celor cu IQ-uri peste 150 şi cei cu IQ-uri între 110 – 115 (asta mi s-a părut foarte tare și foarte utilă! așadar, să nu disperăm!)
– legat de vicii, alcoolismul şi fumatul sunt campioane, reuşind împreună să divorţeze şi să distrugă vieţile mai multor participanţi la studiu (pe bune? și nimic despre infidelitate? mama lor de cercetători care zic altfel! sau poate ăștia de la Harvard ori nu calcă strâmb, ori sunt al naibii de discreți. neverosimil)
– legat de viaţa sexuală, în sfârşit, se pare că aici ar fi o descoperire cât de cât interesantă, menită poate să justifice bugetul de vreo 20 de milioane de dolari – liberalii (democrați) au parte de sex până la 80 de ani, în timp ce conservatorii (republicani) îi pun cruce de pe la 68 de ani (iar urologii nu au nicio explicaţie; pe cuvântul lui Vaillant) (acum parcă are ceva logică de ce sunt democrații la putere…)
– evident, studiul nu putea ocoli un aspect de maximă importanţă în viaţa bărbaţilor, indiferent de vârstă: mama! Cu cât este mai caldă relaţia cu mama, cu atât bărbaţii sunt mai eficienţi şi câştigă mai mult. În schimb, relaţiile bune cu taţii pot duce la o rată scăzută a anxietăţii şi la o mai bună petrecere a timpului liber (?), dar şi la o satisfacţie mai mare a vieţii după 75 de ani. (Oook, dar despre impactul acestor relații în viața de cuplu, nimic, nimic? Că io am o groază de material pentru asta…)
– last but least (o parafrază de femeie dezamăgită), cică există totuși anumiţi factori care au o influenţă mai mare asupra fericirii bărbaţilor, printre care, alături de sănătate şi succesul profesional, apare și viața sentimentală împlinită.
Mda. Practic, nişte cercetători au avut nevoie de 75 de ani şi de 20 de milioane de dolari pentru a ajunge la concluzia că „Fericirea înseamnă dragoste. Punct”, după cum consemnează însuşi autorul cărţii. Nu era mai rapid şi mai ieftin dacă-şi consultau soţiile?
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
