În premieră în România: Despre femei, islam și sfârșitul Occidentului cu Brigitte Gabriel, supravieţuitoare a colapsului Libanului creştin al anilor ’70 – Partea I
S-a născut ca un copil dorit al unei familii creştine maronite, în Marjayoun, într-un Liban deschis, multicultural, prosper, la acea vreme un Liban cu o populație peste 60% creștină. Era anno domine 1964, octombrie, 21. Patriei ei natale i se mai spunea atunci și Parisul Orientului. Avea să cunoască încă de timpuriu, din copilărie, ororile războiului ideologic pe care islamul, într-o combinaţie perfidă cu corupţia, avea să-l propage în Liban prin implozie socială și invazie de refugiați, și avea să spere că Occidentul va salva creștinii libanezi. Occidentul n-a făcut nimic atunci, spune ea. Cea care a salvat-o pe ea și pe familia ei, într-unul dintre ultimele bastioane creștine libaneze, a fost armata israeliană, într-o noapte de foc. America i-a devenit patrie. Acum, are 52 de ani, două fiice și o lume a libertății, democrației și a valorilor umane pentru care crede că merită să lupte cu orice preț. Dacă noi, femeile, nu, atunci cine? – ar spune ea printre rânduri.
Brigitte Gabriel, căci acesta este numele protagonistei acestui material, a devenit cunoscută publicului internaut în primăvara anului 2015, când tensiunile din Orientul Mijlociu au făcut să devină virală o înregistrare video în care argumenta imbatabil de ce majoritatea pașnică a islamului este irelevantă când vorbim de fundamentalismul islamic. Acuzată la rândul ei de asociațiile pro-islamice și mass-media care le susține orbește în virtutea unei imbecile politici corecte de a fi rasistă, șovină, fundamentalistă, anti-islamică, chiar „nazistă” (sic!), cu toate că nu are nimic de-a face cu Germania ori cu ideologia nazistă, Brigitte Gabriel riscă totul pentru a spune povestea Libanului și pentru a împiedica repetarea ei. Este şi preşedintele Asociaţiei Act4America, asociaţia pe care a fondat-o şi care luptă pentru conservarea principiilor şi valorilor iudeo-creştine, ale democraţiei şi dreptului la exprimare liberă. Brigitte Gabriel are şi un puternic background ca jurnalist conservator şi este autorul a două cărţi în care discursul politic corect este combătut, înlăturat, iar islamul explicat în detaliu. Cărţile ei au devenit rapid best-seller în Statele Unite: „Because They Hate: A Survivor of Islamic Terror Warns America” şi “They Must Be Stopped: Why We Must Defeat Radical Islam and How We Can Do It”.
– Mi-am pierdut țara în care m-am născut. Nu vreau să-mi pierd și patria care m-a adoptat în același fel! Eu știu ce înseamnă islamul, ca una născută și crescută în Orientul Mijlociu, ca una a cărei limbă maternă este araba și care a avut vecini musulmani cu care a crescut și care, peste noapte, au renegat-o şi au atacat-o!, spune Brigitte ferm.
O întreb ce crede despre Europa de azi, despre valul de imigranţi şi multiculturalismul european.
– Europa nu mai este Europa! Vedem ce se întâmplă sub ochii noștri: Europa de azi este mai mult o Eurabia și este zdrobitor pentru oamenii ca mine, care obișnuiesc să călătorească în Europa de 25 de ani încoace. Era o Europă minunată, splendidă, mai frumoasă decât cea de azi, spune Brigitte Gabriel în deschiderea discuţiei noastre.
Debordează de energie şi vitalitate. Poate această forţă interioară este tipică supravieţuitorilor, iar ea este o supravieţuitoare a unui regim şi a unei ideologii nu doar crude şi criminale, ci şi iraţionale şi paradoxale.
În timp ce acest interviu se derulează, mass-media franceză vorbeşte despre copiii francezi radicalizaţi islamic, preponderent adolescente care, odată ajunse în Siria, în braţele ISIS, devin mult mai brutale şi mai agresive decât bărbaţii de lângă ele. Radicalizarea islamică la feminin e de o cruzime care îngrozeşte lumea. Şi unde pui că aceste tinere sunt crescute în multiculturalismul şi pacifismul european. Tot mass-media vorbeşte despre cum moscheile din Italia nu mai primesc finanţări de la stat, cum încă primesc toate celelalte manifestări religioase din ţară, despre cum în Angola islamul este interzis, despre ororile din lagărele pentru solicitanţii de azi şi de pe străzile Germaniei, ale Suediei, Norvegiei etc, unde violurile comise preponderent de cetăţeni musulmani, refugiaţi sau nu, nu mai pot fi ascunse nici măcar de tăcerea unei mass-media prea obediente sau blazate.
– Fetele caută un bărbat puternic care să le protejeze, să le susțină, să fie gata să apară într-o armură albă și speră să o ia dintr-o cultură în care nu e fericită. Ce vezi în Europa, în Occident, este această atracție a fetelor spre imaginea macho, de Tarzan a acestor oameni foarte raw, pe internet, islamicii. Le promit lumea, le spun: „ești un diamant care trebuie protejat; vreau să vii aici, lângă mine, aici unde ți-e locul, nu va trebui să muncești nicio zi, e treaba bărbatului să muncească să o întrețină. Vino la mine acasă și să fii regina vieții mele, mama copiilor mei, te voi onora muncind pentru tine și având grijă de tine și de copiii tăi, nimeni nu te va viola, nimeni nu se va uita libidinos la tine, nu te va atinge nimeni”. Fetele din Occident nu aud așa ceva nicăieri în cultura occidentală. Fetele sunt îndrăgostite de această imagine, se duc acolo și încearcă să fie cele mai bune musulmane care pot fi și, de aceea, sunt mai radicale decât femeile născute acolo. Acestea din urmă, născute și crescute acolo, știu foarte bine că sunt violate, bătute, că nu sunt respectate și s-au resemnat cu asta, fie și nefericite. Dar occidentalele nu știu și când se trezesc e prea târziu ca să mai facă ceva. Și auzi de fete care au dispărut, au fost ucise, altele sunt nefericite, sunt dominate și vor să plece pentru că nu e așa cum credeau că va fi. Oricum, e prea târziu când se trezesc.
– Au vreo șansă să scape aceste fete?
– E mult prea complicat odată ce au ajuns în Siria! Pentru că, așa cum e tradiția în marea majoritate a țărilor arabe, li se ia imediat pașaportul. O femeie musulmană nu are niciun drept. În majoritatea țărilor musulmane, după cum se știe, în: Siria, Egipt, Iordania, Arabia Saudită, Irak, Kuweit, o femeie nu poate pleca din țară, nu are un pașaport și are nevoie de acceptul unui bărbat, fie el tatăl sau fratele ei, sau unchiul ei, sau, dacă e măritată, de la soțul ei ca să iasă din ţară. Și chiar și așa, nu poate ieși din casă neînsoțită de un bărbat, așa că, fie că e vorba de ISIS sau de un stat musulman, asta e situația ei ca femeie într-o societate islamică. În plus, în zonele dominate de ISIS nu există nicio ambasadă și nu au unde să se oprească pe drum, n-au unde se refugia. Adaugă la asta și faptul că femeile nu dețin bani, pentru că bărbații în Orientul Mijlociu fac și cumpărăturile la piață, iar o femeie nu are nici dreptul să conducă o mașină. Așa că, o femeie fără bani ar putea să scape cumva, să meargă undeva? În niciun caz. Nu există nicio ieșire! Iar cele care chiar au încercat, cele mai multe și-au pierdut viața, altele au dispărut. În realitate, foarte puține chiar au reușit să evadeze.
– Cum se face că în lumea musulmană, femeile atât de opresate nu se ridică să se apere pe ele însele niciodată? Sunt atât de numeroase. De ce nimeni nu se ridică să le apere?
– Foarte bună întrebare. Și eu mi-o pun de foarte multe ori. Femeile în Orientul Mijlociu, în lumea musulmană încă din clipa în care se nasc știu că sunt un blestem pentru familiile lor, că n-au nicio demnitate și respect. Când crești cu această mentalitate, crești cu ideea că ești o povară pentru familia ta și n-ai niciun drept, și ești norocoasă dacă vei găsi un bărbat cu care să te căsătorești și care să aibă grijă de tine. Nici nu-ți poate trece prin cap că te-ai putea ridica și ai putea face ceva pentru că soțul tău te va bate, te va viola, tatăl tău te va bate.
Pogromul femeilor în islam
Știi, în prima mea carte, „Because they hate” (n.a. Pentru că ei urăsc), povesteam experiența mamei mele atunci când m-a născut. În Liban știai ce sex are copilul tău după cum reacționa medicul imediat după naștere, din clipa când scoteau copilul din tine. Fie îți spuneau: „Felicitări, ai un băiat”, fie doar aruncau copilul pe pieptul tău, fără o vorbă, și astfel știai că ai născut o fată. Din clipa în care ești născută, mama ta știe că a comis o mare greșeală născându-te și nimeni pe lume nu te vrea, pentru că toată lumea și-a dorit un băiat. Asta e mentalitatea. Apoi fetele cresc și sunt bătute de tați, ținute departe de sectorul băieților, în secțiunea pentru fete a casei, merg la școli pentru fete, trec prin circumcizia feminină. Până și în Egipt despre care lumea crede că e o țară modernizată lucrurile stau astfel. Știai că în Egipt, o țară modernizată, 97% dintre femei sunt mutilate genital? 97%! Așa că atunci când ești o fată, până la 10 ani ai fost mutilată genital doar pentru că ești așa un mare blestem pentru societate și trebuie să reprezinți onoarea familiei, iar familia nu vrea ca tu să te bucuri de libertate, nici să fii sexy, nici să fii atractivă ori să îți facă plăcere să faci sex cu niciun bărbat.
Mă blochez la paradoxul gândirii orientale, islamice în speţă: nedorita, blestemul familiei, mutilata, pângărita trebuie să reprezinte „onoarea familiei”. E cel puţin o contradicţie în termeni, ori societatea respectivă are o stimă de sine atât de scăzută şi valori atât de diminuate, încât aruncă povara lipsei de responsabilitate masculine, a impotenţei masculilor de a fi şi bărbaţi pe umerii prigonitei femei. Brigitte Gabriel continuă:
– La toate astea adaugă și complicațiile acestei mutilări genitale, pentru că știi că există complicații. Imaginează-ți că în adolescență ești deja căsătorită, ai un soț care te bate, te violează, te maltratează, ți s-a luat pașaportul, nu ai niciun ban și nici libertatea să faci nimic decât dacă soțul tău îți semnează un permis că poți ieși din casă ca să muncești, de cele mai multe ori n-ai nicio formă de educație pentru că se consideră o pierdere de timp și de bani să educi o fată, pentru că oricum la 15-16 ani ești deja căsătorită și toată treaba ta în viață va fi să faci copii și să îi crești, să îți petreci viața în casă, cum ai putea avea puterea să faci ceva?
Nu există feminism în Islam
– Spre deosebire de femeile din Orientul Mijlociu, noi, femeile din America sau din Occident, luăm ca ceva firesc, chiar de apucat să avem acces la educație ca fete, ca femei. Și avem o educație și calificări, și putem merge la serviciu, și avem acces la oportunități, și avem oportunități, dar așa ceva nici nu-i poate trece prin cap unei femei musulmane din Orientul Mijlociu. O femeie crescute în Occident nu poate concepe că a merge la școală e un privilegiu, ea are pretenția și dreptul să fie educată. În lumea islamică, înainte de războiul din Irak, din 2003-2004, motivul pentru care femeile mureau pe capete la punctele de trecere militarizate era că aceste femei care se aflau la volan nu puteau citi semnele prin care erau avertizate să nu depășească acele limite. Ele depășeau avertizare după avertizare până când soldaților nu le mai rămânea nimic altceva de făcut decât să tragă! Două treimi din femeile musulmane din lumea arabă sunt analfabete. Două treimi! E un număr uriaș. Iar despre asta nu se știe prea mult pentru că lumea musulmană nu face altceva decât să aibă grijă ca femeile să rămână ignorante, să fie mutilate genital, iar informațiile astea ajung să fie cunoscute acum pentru că ele au ajuns să ni se întâmple sub nas, în lumea noastră occidentală.
Blestemul politicii de stânga şi al feminismului stângist
– Mă consider o feministă: sunt o femeie împlinită, educată, vreau ca femeile să avanseze, să fie educate, să devină tot ce pot ele mai bun, sunt liderul propriei mele organizații. Însă femeile de stânga refuză să vadă lumea cum o vedem noi, pur și simplu refuză să ia cunoștință de aceste adevăruri cutremurătoare care se petrec sub ochii noștri, ai tuturor. Ele refuză să vadă cum femeile din Orientul Mijlociu sunt ținute analfabete, sunt deposedate de proprietăți, sunt violate, pentru că dacă stângistele ar recunoaște că știu aceste lucruri ar trebui să se confrunte cu întrebarea pe care noi ne-o punem: „De ce, de ce doar în lumea musulmană femeile sunt tratate în felul acesta”. E ceva ce nicio altă cultură nu face femeii. Și ar trebui să vadă de ce bărbatul musulman ajunge să îi facă femeii sale asta, ori asta le-ar duce pe feministe până la Coran unde Mohammed, pe care musulmanii îl consideră bărbatul perfect, pe care toți bărbații trebuie să-l urmeze și care s-a căsătorit cu o fetiță de doar șase ani și a consumat căsătoria când aceasta avea doar nouă ani. În societățile noastre occidentale un bărbat care ar face asta ar fi considerat pedofil și ar fi trimis la închisoare. Dar pentru că Mohammed a fost un profet, iar acum e un profet pe care 1,2 miliarde de oameni îl urmează (n.a. în învățături) noi în Vest nu mai discutăm despre realitatea vieții acestuia, nu privim ce spune Coranul pentru că, dacă am face-o, noi, occidentalii, ar trebui să vorbim serios despre aceste probleme. Iar pentru că este atât de diametral opus sistemului nostru de viață și gândire, nici nu vrem să discutăm despre asta, vrem doar să evităm. Pentru că dacă ne-am uita în Coran am înțelege de ce vârsta căsătoriei pentru o fată este de doar 9 ani în Iran, iar bărbații sunt justificați să facă asta.
– De ce mamele nu se opun acestor căsătorii ca unele care au trecut pe aici și nu cred că și-ar dori aceleași experiențe traumatice pentru fiicele lor, nu cred că ar putea spune vreuna că este o fericire. De ce, așadar, nu se opun?
– Pentru simplul motiv că asta ar însemna să te lupți cu Profetul, să fii împotriva lui, să sfidezi voia lui Allah și nu poți face asta.
– E instinctul tău natural să vrei să îți salvezi copilul, să îi oferi o viață mai bună. Alienează islamul instinctul natural matern al femeii?
– Este o altă viziune și gândire despre viață în acea lume. Am doi copii și, mai degrabă, mi-aș da viața decât să las să se atingă cineva de copiii mei fie și în a le lua un fir de păr. Ăsta e modul nostru de a fi. În lumea Orientului vezi femeile că își învață copii să fie sinucigași purtători de bombe și sunt mândre de asta. O să vezi înregistrări ale fiilor făcute pentru mamele lor, înainte ca aceștia să meargă să detoneze o bombă pe care o vor purta la ei și cum vor explica că fac asta pentru a-l onora pe Allah, familia și comunitatea. O să vezi mama sărutându-l de adio. Apoi, după ce copilul s-a sinucis, o să o vezi pe mamă organizând o ceremonie nupțială, și o vei vedea dând bomboane vecinilor. Și o să vezi multe femei făcând asta. E similar cu ceea ce s-a întâmplat în Germania, când nemții au fost capabili să urască atât și să ucidă atâția evrei. Când îl dezumanizezi pe celălalt până acolo că nu vezi altceva decât un animal în el și nu un om, în mintea ta poți să justifici crima și să te separi de emoție. În lumea islamică, când cu adevărat sunt cufundați în învățăturile Coranului și ale profetului, în felul în care viața sa a fost trăită, și îl iei de exemplu în lărgirea islamului, crima e justificată. Pentru că crima e justificată în ochii lui Allah și a lui Mohamed, profetul, bărbatul perfect. În sistemul nostru iudeo-creștin de valori, în creștinism, noi vorbim despre Isus care ne învață iertarea. El spune că oricine îți dă o palmă să întorci și celălalt obraz. Creștinismul ne mai învață să facem celorlalți ce am vrea să ne facă și ei nouă. Ești învățat să fii bun cu prietenii tăi, tratează-i așa cum i-ar trata Isus. Evreii, în religia mozaică, vorbesc despre tikkun olam, despre a face lumea mai bună, un loc mai bun. De aceea nu putem defel înțelege cum o mamă își poate trimite fiul la moarte și apoi să-i sărbătorească moartea.
– Nu suferă niciodată pentru pierderea copilului ei? Nu plânge?
– Nu. E în Rai, cu 72 de fecioare, poate pune o vorbă bună ca alte 72 de persoane din familia lui să meargă în Rai, de ce ar plânge? Și unii creștini sunt convinși că se vor plimba pe străzi din aur pur, vor sta la dreapta lui Dumnezeu în Rai. De ce ar plânge o mamă musulmană care crede cu tărie că fiul ei are în Rai 72 de virgine și îi e bine, de ce ar jeli? E convinsă că îl va vedea în Rai, pentru că, fiind un martir, e acolo și ea va fi acolo.
– Oricum, ea nu poate merge să verifice dacă e chiar în Rai și nu cumva e în iad. E cumva legat acest fanatism și de lipsa de educație a femeii? Nu are nicio întrebare față de credința ei pentru că e ignorantă?
– În mintea ei, copilul ei e în Rai și îi merge bine pentru eternitate. Ce mamă care își iubește copilul n-ar vrea asta? În mintea lor, asta e adevărata dragoste. Și nu, nu are de-a face neapărat cu a fi ignorantă, ci cu a fi devotată credinței sale. Ai creștini care cred fără urmă de îndoială că vor avea o altă viață, că vor umbla cu Isus pe străzi de aur, că în Rai nu sunt îngrijorări, că nu va fi boală și cred asta cu atâta putere, că sunt capabili să spună că dacă nu îl urmezi pe Isus Cristos așa cum o fac ei, întocmai cum o fac ei, o să mergi în Iad. Ai evanghelici care cred că sunt catolici care doar pentru că nu trăiesc cum o fac evanghelicii vor merge în Iad, și viceversa. În orice religie ai oameni care cred că doar urmând un anumit mod de viață poți ajunge în Cer, iar educația nu prea are legătură cu asta. Are de-a face cu modul în care interpretezi și îți urmezi credința.
Jihadul violului în Occident
– De ce femeile occidentale sunt pentru refugiaţii islamici o ţintă a violurilor, apropo de Silvesternacht în Koln?
– Pentru că bărbaţii musulmani au nevoia să-şi exprime impulsul sexual pentru a demonstra că femeile occidentale sunt proprietatea lor şi că sunt un instrument. Pentru bărbatul musulman, femeia este un obiect de folosit, un nimic. Consideră că au dreptul să o folosească aşa cum folosesc un animal, după care o vor arunca. De aceea folosesc forţa violului.
– Putem spune că au o agendă islamică în sensul unui „jihad al violului”?
– Da, pentru că dacă femeia rămâne însărcinată şi va avea un copil, copilul va fi un musulman (n.a. din punctul de vedere al musulmanilor). Vor avea astfel mai mulţi copii ca ei în Europa. Vor fi în stare să îşi crească populaţia astfel în Europa. Odată ajuns la adolescenţă, aceşti copii născuţi din europene, arătând ca nişte orientali, vor fi recrutaţi în credinţa islamică împotriva propriei culturi.
– E ceea ce se întâmplă practic şi cu generaţiile născute din musulmani aici, în Europa, şi crescute aici, nu-i aşa?
– Exact. Acesta este sistemul lor de gândire. Practic, de aceea se şi căsătoresc cu femei europene, pretind că sunt îndrăgostite de ele, iar ele sunt atrase de aspectul lor fizic, pentru că sunt atractivi orientalii. Se căsătoresc cu ele, au copii, iar ei ştiu că peste aproximativ 10-20 ani aceşti copii vor fi islamici.
– Pot aceşti copii să nu devină islamici, aceşti copii metişi?
– Vor ajunge să caute o cultură cu care să se identifice, iar aceea va fi islamul pentru că are o identitate mai puternică, o cultură şi legături familiale mult mai puternice, pentru că europenii nu mai au identitate, şi-au pierdut această puternică identitate care leagă familia la un loc. În islam ei nu şi-au pierdut-o, de aceea copilul va fi atras de islam, de cultura tatălui, pentru că are un puternic simţ al apartenenţei şi o legătură puternică în comunitate, în comunitatea islamică, mai puternică decât poate găsi acest copil în comunitatea europeană.
– Cu alte cuvinte, femeile poartă răspunderea pentru acest aspect al vieţii sociale?
– Categoric. De aceea e atât de vital să educăm, educăm, educăm şi să mobilizăm femeile, să le organizăm şi nu-i nevoie să fim mulţi ca să schimbăm lumea, ci e nevoie de o mână de oameni dedicaţi care au un scop bun. Aşadar, poţi face multe adunând femeile la un loc, lucrând cu ele, educându-le, mobilizându-le. Nici măcar nu e nevoie să fie o mişcare înregistrată oficial. E suficient să construiţi comunitate, o comunitate care se mobilizează pentru ţara voastră.
– Va urma –
Pe Lacrima o găsiți, cu totul, aici.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
