Fapte: dizidentului Liu Xiaobo, aflat în închisoare şi pe care autorităţile de la Beijing îl numesc “criminal”, i se acordă în decembrie 2010, premiul Nobel pentru pace în ciuda nemulţumirii şi avertismentelor Chinei; câteva luni mai târziu, Norvegia are o mare problemă – somonul din faimoasele crescătorii din fiorduri, pe care îl exporta în China în cantităţi de ordinul miei de tone, începe să aibă tot felul de cusururi, este ţinut în vamă până se strică, iar comercianţii norvegieni simt pe pielea lor răzbunarea gigantului economic.
China a ameninţat, China s-a ţinut de cuvânt, Norvegia este uimită şi afectată de încăpăţânarea Chinei în a-şi păstra şi manifesta resentimentele. Sub presiunea companiilor cu interese economice majore în China, guvernul de la Oslo ar trebui să ia o decizie care să conducă la dezgheţarea relaţiilor bilaterale. Pentru că cele unilaterale – investiţiile chineze în Norvegia, merg bine-merci. O soluţie ar fi ca juriul internaţional care decide cui se acordă în fiecare an premiile Nobel să nu mai aibă în componenţa sa chiar… norvegieni.
Cum vi se pare?
Citiţi şi
Jurnal de învățător (VI) – Războiul, 1951 (II)
Alba – neagra cu sufletele și mințile copiilor din România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
